|
"Nu cred ca exagerez spunand ca ne aflam in fata unei mari carti de istorie, o carte menita sa marcheze o data importanta in cunoasterea si intelegerea locului si rolului Basarabiei in istoria romaneasca, dar si mai larg europeana.
Redactate si publicate intre 1965 si 1982, stranse apoi in volum, in 1985, la München, in Editura Ion Dumitru, cele 16 articole care formeaza capitolele cartii de fata depasesc cu mult, ca informatie si interpretare, problematica relatiilor romano-ruse si romano-sovietice concentrata in destinul Basarabiei si Bucovinei de Nord. Ele ilustreaza, pe de o parte, istoria diplomatica a continentului european de la Napoleon si tarul Alexandru I la Hitler, Stalin si succesorii acestuia din urma, precum si strategia de expansiune a Rusiei tariste si sovietice spre stramtorile Marii Negre si spre marile calde".
(Matei Cazacu, "Postfata" la vol. BASARABIA, PAMANT ROMANESC, de George CIORANESCU, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 2001)
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Tot la sud sau sud-vest de tara noastra si tot in Peninsula Balcanica, pe langa acei numerosi frati ai nostri (romani banateni, romani timoceni etc.) elementul romanesc isi gaseste o larga reprezentare printre aceia pe care, ca aromani, ii intalnim si astazi in Grecia, Albania, Macedonia sau Croatia.
Pentru a intelege mai bine prezenta acestora, uneori chiar masiva in aceste teritorii ceva mai departe de noi, se cere sa ne reamintim si cateva cunostinte de istorie mai veche.
Astfel, trebuie retinut faptul ca daca romanizarea de la nord de Dunare a stramosilor nostri traci a dus in Dacia Traiana la formarea poporului roman in sec. I i. Ch., apoi, expansiunea romanilor in Peninsula Balcanica, sub numele mai frecvent de valahi, aromani, macedo-romani, megleno-romani sau istro-romani.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
INSULA ŞERPILOR este situată la 45 km est de gurile Dunării în dreptul Braţului Sulina. Cu o lungime de 662m şi o lăţime de 440m,cu o circumferinţă de 4 km, are o suprafaţă de 17 ha [1]. Aflată la circa 40 m deasupra nivelului mării insula nu are apă potabilă, este stâncoasă şi cu vegetatie săracă.
În antichitate s-a numit Leuce (Albă) şi este pomenită întâia oară în anul 777 î.H. După mitologia greacă, zeiţa Thetis s-a rugat de Neptun să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Achile, erou al Troiei.
Pe insulă a existat şi un templu şi o statuie a lui Achile. S-a mai numit o vreme şi Insula Fericiţilor pentru că grecii credeau că sufletele eroilor morţi locuiau aici [2]. După stăpânirea grecească, bastarnă, persană, romană, bizantină va ajunge în stăpânirea themei Paradunavon, mai apoi a genovezilor, dar şi a lui Dobrotiţă, Mircea cel Bătrân si-n cele din urmă sub stăpânire moldoveană.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
1918 - anul impliniriilor naţionale - Pe 6 Ian.1918 Sfatul Tarii a trimis pe Ion Inculet la Brest Litovsk sa contracareze acţiunea Ucrainenilor la semnarea păcii de către Rusia.
La numai 2 zile, pe 8 Ianuarie 1918 presedintele Wilson a rostit Mesajul celor 14 puncte istorice ce anunţau eliberarea popoarelor din robie pe baza cărora urma sa se instaureze pacea.
Incheierea păcii de la Brest Litovsk a dat posibilitate nemtilor sa retragă din trupe si sa le trimită pe frontul din Apus.
Si tot urmare acestei "păcii" ucrainenii anunţa independenta socotind teritoriul lor din Caucaz pana la Carpati.
Sfatul Tarii pe 24 Ianuarie 1918 a proclamat independenta Republicii Moldoveneşti după ce în jurul Chisnaului se produseseră incidente sângeroase, cadavrele unui general si colonel rus fiind ciopârtite de bolşevici care în smulseseră din tren, iar doua zi a fost eliberat Chisinaul.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Una din prejudecăţile noastre este că moldovenii nu doresc unirea cu România. Afirmăm aceasta aşa de des încât parcă ar fi o axiomă. Adevărul este că nici oficialii de la Chişinău şi cu atât mai mult cetăţenii Moldovei nu au respins o astfel de ofertă din simplul fapt că aceasta nu a venit din partea Bucureştiului. În 1991 noi semnam tratate cu URSS garantându-i graniţa pe Prut în timp ce basarabenii lucrau la destrămarea imperiului sovietic. Mai mult, moldovenii au respins un referendum cu o ofertă a Moscovei de păstrare a unui stat comun. Au aderat la CSI (care nu este un stat şi nici o uniune cu astfel de atribuţii) doar din motive economice şi au respins colaborări în această structură pe paliere de politică externă şi militară. Deseori (chiar şi zilele acestea) Chişinăul sfidează Moscova.
România i-a lăsat baltă şi după 1992 retrăgându-se din grupul care pacifica Transnistria şi se pare că şi azi cedează iniţiativa Kievului care speră să ia această provincie care a mai avut-o în trecut.
Strategii păguboase - Autosuficienţa, ignoranţa în ceea ce priveşte realităţile din Moldova şi aroganţa Bucureştiului îl fac să mizeze pe repetarea lui martie 1918, an în care Basarabia a sărit în braţele României necondiţionat.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Autorităţile sârbe contestau identitatea românilor timoceni (de zece ori mai numeroşi decât cei din Banatul sârbesc). Etnologul sârb Georgevici în amintita “Printre românii noştri” scria: “Ştiu că la aceasta mulţi dintre - patrioţii - noştri îngrijoraţi vor da din cap şi vor spune că eu comit o - trădare - faţă de Patrie atunci când mă încumet să vorbesc despre românii din Serbia; care după părerea multora trebuie tăinuiţi sau cel puţin trecuţi sub tăcere, pentru că adevărul asupra românilor din Serbia poate să ducă la o aşa-zisă - chestiune românească - … care după părerea lor prezintă un pericol. Poate să fie şi aşa. Dar şi fără rândurile de faţă toată lumea ştie că în Serbia sunt români.
Acest lucru nu-l neagă nici statistica noastră oficială. Se ştie că în Regatul Român se ţine socoteală până şi de ţinţarii din Macedonia, Epir şi Albania; despre românii din Asia Mică, Moravia şi Silezia, Peninsula Istria, Spania şi Herţegovina … ca să nu mai vorbim despre cei din ţinuturile aflate în mijlocita lui apropiere: Transilvania, Basarabia, Bucovina. Atunci cum nu s-ar ţine socoteală despre românii din Serbia, care pentru cei din Regatul vecin, sunt doar peste Dunăre” [38].
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar şi teritorii la sud de Dunăre (Semedria, Columbac şi Negotin). Aceste teritorii din sudul Dunării şi temporar Banatul, le vor pierde în confruntările cu Poarta, un rol mare avându-l răscoala românilor bănăţeni din anii 1736-1739.
Abuzurile administraţiei habsburgice, colonizările masive cu străini, au determinat populaţia română să se alăture otomanilor a căror stăpânire o socoteau mult mai blândă. O importantă victorie a românilor răsculaţi asupra austriecilor a fost cea de la Vârşeţ din 14 feb. 1739.
Represaliile imperialilor au fost groaznice [20]. De la 1690 în Timoc şi Banat veniseră primii sârbi din Kosovo (Svetislav Prvanovici vorbeşte de 28 de sate nou colonizate atunci în Timoc) şi bulgari din Teteven. D.Rizoff scrie într-o lucrare publicată la Berlin în 1917 că “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodată în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de până atunci.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Neamul tracilor, după Iorga, „se întindea pe toată peninsula Balcanică, mergea până în Ucraina, se ridica foarte sus, la nord peste Tisa, avea prelungiri pâna la Vistula şi în Asia Mică” [1].
Burebista a reuşit să unifice toate triburile cuprinse între Carpaţii Nordici şi Balcani, între Câmpia Panoniei şi Bug [2]. Mai târziu, stăpânirea romană a aceloraşi ţinuturi şi romanizarea, au condus la formarea aceluiaşi popor între fruntariile pomenite mai sus.
Însuşi istoricul sovietic K. Porski în lucrarea „România” din 1924 afirma că: „daco-romanilor le aparţineau pe atunci toate pământurile de la râul Tisa în vest, până la râul Nistru şi Marea Neagră în est şi de la cursul superior al râului Tisa şi râului Nistru în nord până la Dunăre în sud, adică o suprafaţă ceva mai mare decât România Mare de azi… pe acest teritoriu trăiau daco-geţii romanizati, strămoşii românilor de azi” [3].
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sinteză generală-Românii
