Ţinutul Herţa este aproximativ acelaşi cu raionul Herţa din Regiunea Cernăuţi (Ucraina)........Populaţia acestui teritoriu este de 32.000 de locuitori (conform recensământului din Ucraina din 2001). 93% din populaţie este de etnie română şi toate satele din raion sunt exclusiv româneşti, în afară de satul Mamorniţa (situat în extremitatea nord-vestică a regiunii), care e în principal locuit de ucraineni. Teritoriul a aparţinut Principatului Moldovei iar apoi României până în anul 1940, când trupele sovietice l-au ocupat, deşi potrivit anexei secrete a tratatului de neagresiune sovieto-german de la 1939, Uniunea Sovietică nu pretindea decât ocuparea Basarabiei. Prin urmare, teritoriul a fost dat Ucrainei sovietice şi, de la 1991 până astăzi, face parte din statul ucrainean.

Conform tratatului de prietenie dintre România şi Ucraina din 1997, România renunţă la acest teritoriu. Cu toate acestea, numeroase organizaţii din Bucovina de Nord cât şi din România au atacat această decizie şi au cerut guvernului român să renunţe la tratat în 2007. Localitatea Herţa a făcut parte încă de la înfiinţare din Principatul Moldovei, aflându-se la câţiva kilometri nord de oraşul Dorohoi. Prima menţionare documentară a localităţii datează din data de 20 decembrie 1437. Ca urmare a relaţiilor comerciale dezvoltate, a primit în anul 1672 statutul de târg. Până la încorporarea Bucovinei la Austria, în 1775, a făcut parte din Ţinutul Cernăuţi. Între anii 1775-1777, oraşul a fost ocupat de armatele austriece, dar târgul, împreună cu circa 30 de sate, a revenit Moldovei, în cadrul nou-înfiinţatului Ţinut Herţa. Acest ţinut a fost desfiinţat în anul 1834 şi înglobat Ţinutului Dorohoi.

După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, a intrat în componenţa statului român. În anul 1864 i s-a recunoscut statutul de oraş. În perioada interbelică, oraşul Herţa a făcut parte din componenţa României, în Plasa Herţa a judeţului Dorohoi. Conform recensământului din anul 1930, locuiau 8.368 persoane, aproape în totalitate români. În perioada interbelică, în comuna urbană Herţa se desfăşura un mic comerţ de vite şi cereale. Aici funcţionau o pretură, o judecătorie mixtă, o percepţie fiscală, un oficiu P.T.T., un oficiu telefonic şi un serviciu sanitar. De asemenea, pe plan educativ-cultural, existau 2 şcoli primare de stat, 1 şcoală primară confesională, 1 cerc de lectură, 1 societate sionistă, 2 biserici ortodoxe şi 7 sinagogi şi case de rugăciune evreieşti. Prin oraş trecea drumul naţional Cernăuţi – Herţa – Noua Suliţă – Lipcani [1]. Acest teritoriu nu a făcut parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa şi care a aparţinut Moldovei şi apoi României, până la cel de-al doilea război mondial.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia şi Bucovina de Nord au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. Cu toate acestea, deşi nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop - Molotov şi nici în notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940 decât cedarea celor două teritorii mai sus-amintite şi care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârşit un abuz prin încălcarea termenilor ultimatumului şi au ocupat şi un teritoriu cu o suprafaţă de 400 km² şi o populaţie de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa. Sovieticii au afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece Stalin trăsese pe hartă o linie de demarcaţie cu un creion gros de tâmplărie [2].

Reintrat în componenţa României în perioada 1941-1944, oraşul a fost aproape complet distrus în primele zile de război. Ţinutul Herţa a fost reocupat de către URSS în aprilie 1944 şi integrat în componenţa RSS Ucrainene. Cu toate că Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a menţionat ca "frontiera sovieto-română este fixată în conformitate cu acordul sovieto-român din 28 iunie 1940", URSS-ul a refuzat să restituie României Ţinutul Herţa [3].

După reocuparea oraşului de către sovietici, Herţa a fost reconstruită, dar populaţia nu a mai atins nivelul populaţiei din perioada interbelică. Între anii 1940-1962, oraşul Herţa a fost reşedinţa administrativă a raionului Herţa. În următorii 30 de ani, oraşul nu s-a mai dezvoltat, întreg raionul Herţa fiind inclus în raionul Adâncata.

Începând din anul 1991, oraşul Herţa face parte din raionul omonim al regiunii Cernăuţi din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.443 (1.327+116), reprezentând 68,00% din populaţia localităţii. La acel moment, mai locuiau 409 ucraineni, 222 ruşi, 14 evrei, 3 poloni şi 31 persoane de alte etnii [4]. În prezent, oraşul are 2.101 locuitori, preponderent români.

În anul 1993 oraşul a încorporat 56.5 hectare de teren din satul Târnava, 8.3 hectare de teren din satul Molniţa, suprafaţa oraşului crescând la 322.3 hectare. În prezent, aici funcţionează una din cele mai mari întreprinderi de pielărie din regiune, cu peste 1.300 muncitori, o fabrică de cărămidă şi 3 şcoli. Liceul din Herţa poartă din anul 1968 numele scriitorului român Gheorghe Asachi (1788-1869).

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

http://ro.wikipedia.org/wiki/Her%C5%A3a

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucovina_de_Nord

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cern%C4%83u%C5%A3i_%28regiune%29