Intre hotarele Macedoniei traiesc intre 150 000 si 250 000 de aromani. Aromanii din Macedonia sau macedo-romanii s-au facut cunoscuti in mod deosebit, prin impresionanta lor constiinta nationala, pe care si-au pastrat-o de-a lungul intregii lor istorii. Geneza acestei constiinte nationale trebuie cautata, asa cum apreciaza printre altii Constantin Papanace, in rivalitatea si «frecusurile» stramosilor lor cu cele ale grecilor, cu care au venit in contact in Peninsula Balcanica.

Desi grecii, «nomazi ai Olimpului», nu erau prea departe de stadiile vietii pastorale ale aromanilor, ei nu pierdeau prilejul de a-si sustine cu mandrie «superioritatea», considerand ca tot ce nu este «elin» este «barbar». Ceea ce grecii au castigat pe urma expansiunilor lor maritime nu le-a creat insa, complexe de inferioritate macedonenilor care, pe langa originea lor «sanatoasa» traco-ilirica, se bazau si pe influenta de care au beneficiat de pe urma procesului de romanizare de care au avut din plin parte, atata vreme cat, din secolul II d. Ch., Macedonia a devenit provincie romana. Macedo-romanii si aromanii in general au stiut ca, printr-o «lupta indarjita» (Gh. Zbuchea), sa-si pastreze identitatea de neam si sa «supravietuiasca», atat in fata triburilor slave cu care, din sec. al VI-lea au venit in contact, cat si impotriva ocupatiei otomane, sub care au intrat din sec. al XV-lea si s-a prelungit pana in sec. XX.

Dupa o scurta «epoca de aur a romanismului» in Balcani, in care Societatea de Cultura Macedo-Romana, sub George Murnu, avea in vedere chiar si o statalitate a lor, a urmat, odata cu anul 1913 (Pacea de la Bucuresti), o perioada negativa data de impartirea aromanilor intre cele patru tari balcanice. (')

Aromanii din Macedonia si-au castigat un nume frumos si in domenii economice mai rafinate, pe care grecii le considerau ca sunt numai de competenta lor. Pentru aceasta, este cazul sa facem precizarea ca exponentii de valoare ai vietii spirituale a atenienilor din perioada lor de stralucire erau reprezentati, printre altii de Sofocle, Temistocle, Tucidide si Demostene, care erau de origine traca sau mixta.

In sfarsit, pentru calitatile mecedonenilor, de care au dat dovada in domeniul tehnicii militare, este suficient sa-l mentionam aici pe regele de origine traca Filip al II-lea si, cu deosebire, pe fiul acestuia, Alexandru Macedon (Alexandru cel Mare), pentru modul in care au stiut sa puna in valoare «arta si tehnica militara macedoneana».