Cadrilaterul reprezintă partea de sud a Dobrogei marginita de Dunăre respectiv râurile Beli Lom şi Kamchiya si Marea Neagra Numele înseamnă „patrulater” şi provine de la cele patru cetăţi turceşti care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei: Silistra, Ruse, Shumen şi Varna.

Deşi devine parte a României abia in 1913, România s-a implicat încă din sec. al XIX-lea în patronajul cultural şi educaţional al românilor de aici:

Autorităţile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălăşescu să organizeze şcolile româneşti şi să creeze altele acolo unde nu existau.

In sec. XIX a continuat să funcţioneze vechea şcoală românească din Turtucaia unde documentele au păstrat numele unei întreg pleiade de învăţători începând cu dascălul Rusu Şaru în 1774. În Silistra încă înainte de 1850 funcţiona o şcoală românească din care ieşiseră serii întregi de absolvenţi.

Dascălul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la şcoală ca să învăţ pe copii carte românească“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet şcolar va tipări cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României.

La iniţiativa conducerii şcolii normale din Silistra a fost înfiinţată ,,Societatea română pentru cultură şi limbă“ care deţinea regulament, statute, registre şi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne“ şi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaţiei naţionale şi a apăra privilegiile ei“. Mai exista şi ,,Comunitatea Bisericii Româneşti“[1]

Cea mai mare parte din sudul Dobrogei, situată la nord de linia Turtucaia-Balcic, a fost obţinută de România ca urmare a participării sale la cel de-al Doilea Război Balcanic, în 1913. Pentru a denumi acest teritoriu se foloseşte în mod eronat tot numele Cadrilater, probabil din comoditate şi din cauză că nu s-a găsit un alt nume. Rămâne în componenţa României până în 1940 când prin Tratatul de la Craiova, semnat la 7 septembrie, reintră în componenţa Bulgariei.

În momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare nu arareori părtinitoare, dintr-o populaţie de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înşişi, în majoritate, urmaşi a mocanilor margineni stationati si sedentarizati aici ca urmare a transhumantei lor pastorale (locuind îndeosebi în Turtucaia şi Silistra sau în comunele suburbane ale acestora), restul fiind mai ales turci şi bulgari.

Ca urmare a încurajării stabilirii aromânilor din Balcani şi a românilor din alte provincii, ponderea elementului românesc a crescut semnificativ până în 1940. Deja în anii 1930' bulgarii nu constituiau decât o minoritate (în jur de 37% din totalul locuitorilor). Aici s-au stabilit şi români din Timocul bulgăresc [2]. In decursul perioade interbelice atat jandarmii cat si colonistii sau romanii autohtoni s-au confruntat in permanenta cu comitagii bulgari care au comis acte de terorism si devastări.

În anul 1940 dupa discutiile care au avut loc la Craiova, guvernantii romani cedeaza presiunilor Germaniei naziste si a aliatilor ei bulgari si decide abandonarea Cadrilaterului.

Unii ofiteri ai armatei Romane cum a fost Generalul Argesanu, s-au opus acestei retrageri si au organizat pe cont propriu o rezistenta armata, asa cum a fost. El insa a fost in cele din urma arestat din ordinele lui Ion Antonescu asa incat bulgarii au reintrat in posesia acestei regiuni relativ fara probleme.

Una din primele masuri instituita de noii ocupanti bulgari a fost sa bulgarizeze cu forta toate numele romanesti. In final, populaţia română din acest teritoriu a fost mutată în Dobrogea de nord printr-un schimb obligatoriu de populaţie cu bulgarii. Astfel, din Bulgaria s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater şi sudul Dunării), iar din România au plecat 77.000 bulgari.

Principalele oraşe din această zonă sunt Silistra şi Turtucaia (în bulgară Tutrakan), în fostul judeţ Durostor, respectiv Balcic, Bazargic (în bulgară Dobrici) şi Caliacra (în bulgară Kavarna) în fostul judeţ Caliacra.

Cadrilaterul reprezintă partea de sud a Dobrogei marginita de Dunăre respectiv râurile Beli Lom şi Kamchiya si Marea Neagra Numele înseamnă „patrulater” şi provine de la cele patru cetăţi turceşti care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei: Silistra, Ruse, Shumen şi Varna.

Deşi devine parte a României abia in 1913, România s-a implicat încă din sec. al XIX-lea în patronajul cultural şi educaţional al românilor de aici:

Autorităţile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălăşescu să organizeze şcolile româneşti şi să creeze altele acolo unde nu existau.

In sec. XIX a continuat să funcţioneze vechea şcoală românească din Turtucaia unde documentele au păstrat numele unei întreg pleiade de învăţători începând cu dascălul Rusu Şaru în 1774.

În Silistra încă înainte de 1850 funcţiona o şcoală românească din care ieşiseră serii întregi de absolvenţi. Dascălul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la şcoală ca să învăţ pe copii carte românească“.

C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet şcolar va tipări cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României.

La iniţiativa conducerii şcolii normale din Silistra a fost înfiinţată ,,Societatea română pentru cultură şi limbă“ care deţinea regulament, statute, registre şi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne“ şi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaţiei naţionale şi a apăra privilegiile ei“. Mai exista şi ,,Comunitatea Bisericii Româneşti“

Judeţul Durostor în perioada când el era parte a Regatului României

Judeţul Caliacra, redenumit azi de bulgari Kavarna

Cea mai mare parte din sudul Dobrogei, situată la nord de linia Turtucaia-Balcic, a fost obţinută de România ca urmare a participării sale la cel de-al Doilea Război Balcanic, în 1913. Pentru a denumi acest teritoriu se foloseşte în mod eronat tot numele Cadrilater, probabil din comoditate şi din cauză că nu s-a găsit un alt nume. Rămâne în componenţa României până în 1940 când prin Tratatul de la Craiova, semnat la 7 septembrie, reintră în componenţa Bulgariei.

Emisiune poştală festivă a Poştei Române consacrată de alipirea Cadrilaterului la RomâniaÎn momentul anexării, potrivit statisticilor bulgare nu arareori părtinitoare, dintr-o populaţie de 286.000 de locuitori, doar 6.348 ar fi fost români, ei înşişi, în majoritate, urmaşi a mocanilor margineni stationati si sedentarizati aici ca urmare a transhumantei lor pastorale (locuind îndeosebi în Turtucaia şi Silistra sau în comunele suburbane ale acestora), restul fiind mai ales turci şi bulgari.

Ca urmare a încurajării stabilirii aromânilor din Balcani şi a românilor din alte provincii, ponderea elementului românesc a crescut semnificativ până în 1940. Deja în anii 1930' bulgarii nu constituiau decât o minoritate (în jur de 37% din totalul locuitorilor).

Aici s-au stabilit şi români din Timocul bulgăresc [2]. In decursul perioade interbelice atat jandarmii cat si colonistii sau romanii autohtoni s-au confruntat in permanenta cu comitagii bulgari care au comis acte de terorism si devastări.

Una din primele masuri instituita de noii ocupanti bulgari a fost sa bulgarizeze cu forta toate numele romanesti. In final, populaţia română din acest teritoriu a fost mutată în Dobrogea de nord printr-un schimb obligatoriu de populaţie cu bulgarii. Astfel, din Bulgaria s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater şi sudul Dunării), iar din România au plecat 77.000 bulgari.

Imagine din Cadrilaterul interbelicPrincipalele oraşe din această zonă sunt Silistra şi Turtucaia (în bulgară Tutrakan), în fostul judeţ Durostov, respectiv Balcic, Bazargic (în bulgară Dobrici) şi Caliacra (în bulgară Kavarna) în fostul judeţ Caliacra.

Populaţia din Cadrilater în 1910, în 1930, în 1940 şi în 2001:

Etnie 1910 1930 1940 2001 Total 282.007 378.344 407.515 357.217 Bulgari 134.355 (47.6%) 143.209 (37.9%) 150.962 (37.1%) 248.382 (69.53%) Români 6.348 (2.3%) 77.728 (20.5%) 106.534 (26.2%) 591 (0.17%) Turci 106.568 (37.8%) 129.025 (34.1%) 147.1961 (36.1%) 76,992 (21.55%) Tătari 11.718 (4.2%) 6.546 (1.7%) (*)2 4,515 (1.26%) Ţigani 12,192 (4.3%) n/a (0.8%) (*)2 25.127 (7.03%)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Preluat din : http://ro.wikipedia.org/wiki/Cadrilaterul

Preluat din : http://ro.wikipedia.org/wiki/