1989 - repere cronologice-ianuarie: Parlamentul maghiar accepta pluralismul politic si ideea alegerilor libere.

17 martie: Ungaria semneaza Conventia O.N.U. cu privire la statutul refugiatilor. Ca urmare, nu va mai returna refugiatii din tarile comuniste. Aceasta va determina un exod masiv al est-germanilor dornici sa emigreze in R.F.G., ceea ce va subrezi regimul lui Erich Honecker. Totodata, va creste numarul romanilor care se vor refugia in Ungaria.

mai: La radio Budapesta se mentioneaza pentru prima data numele lui Tokes, in legatura cu cazul teatrului studentesc "Thalia". Ulterior, Tokes va fi mereu in atentia radioului si televiziunii maghiare.

4 iunie: In China are loc macelul din Piata Tien An Men.

iunie: In Polonia Solidaritatea cistiga alegerile.

iunie: Primul interviu televizat a lui Tokes (la emisiunea Panorama a TV Budapesta).

16 iunie: Liderul revolutiei maghiare din 1956, Imre Nagy, este reinhumat cu onoruri oficiale.

august: In Polonia, Tadeusz Mazowieczki, reprezentant al Solidaritatii, devine prim-ministru.

27 august: La Chisinau 300000 de demonstranti cer proclamarea limbii romane ca limba oficiala a R.S.S. Moldovenesti.

31 august: In R.S.S. Moldoveneasca limba romana este declarata limba oficiala.

septembrie: In Bulgaria incep demonstratiile prodemocratice.

octombrie: Incep demonstratii prodemocratice si in R.D.Germana.

7 octombrie: Vizita lui Gorbaciov in R.D.G.

9 octombrie: Liderul est-german Erich Honecker porunceste politiei sa lichideze demonstratiile anticomuniste, dar Egon Krenz se opune.

18 octombrie: Egon Krenz il inlocuieste pe Erich Honecker la conducerea R.D.G.

9 noiembrie: Este darimat zidul Berlinului.

7 si 10 noiembrie: La Chisinau izbucnesc conflicte violente intre adepti ai Frontului Popular Moldovenesc (miscare antisovietica) si fortele de ordine.

10 noiembrie: In Bulgaria Petar Mladenov il inlocuieste pe Todor Jivkov.

16 noiembrie: Petru Lucinschi il inlocuieste pe Simion Grosu in functia de prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldoveneasca. Revista "Literatura si Arta", condusa de poetul Nicolae Dabija, si considerata principala publicatie care sustine Frontul Popular, va declansa un desantat cult al personalitatii domnilor Petru Lucinschi si Mircea Snegur.

23 noiembrie: Cu prilejul Congresul 14 PCR, un grup de muncitori de la Uzinele Mecanice Timisoara incearca sa provoace o greva.

2-3 decembrie: Mihail Gorbaciov si George Bush se intilnesc in Malta.

3 decembrie: Intreaga conducere de partid a R.D.G. demisioneaza sub presiunea strazii. Se formeaza un regim de tranzitie care sa pregateasca alegeri libere.

4 decembrie: La Moscova are loc intilnirea conducatorilor statelor participante la Tratatul de la Varsovia. Este prezent si Nicolae Ceausescu. "Scinteia" din 5 decembrie va relata: "In cadrul intilnirii, tovarasul Mihail Gorbaciov a prezentat o larga informare in legatura cu desfasurarea si rezultatele intilnirii sale din Malta cu G. Bush, presedintele S.U.A., care a avut loc in zilele de 2-3 decembrie a.c.".

Este adoptata o declaratie in care conducatorii Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei, Ungariei si Uniunii Sovietice afirma: "introducerea trupelor statelor lor in R.S. Cehoslovaca, intreprinsa in 1968, a constituit un amestec in treburile interne ale Cehoslovaciei suverane si trebuie sa fie condamnata (...) Istoria a confirmat cit de important este, chiar si in cea mai complexa situatie internationala (...) sa fie respectate cu strictete principiile suveranitatii si independentei in relatiile dintre state".

10 decembrie: In Cehoslovacia se instaureaza un guvern majoritar necomunist.

10 decembrie: La slujba, Tokes isi anunta enoriasii ca in 15 decembrie expira termenul de evacuare dictat de Judecatoria Timisoara, si ii cheama sa fie martori la aceasta evacuare.

14 decembrie: La Iasi, esueaza incercarea "Frontului Popular Roman" (organizat de Stefan Prutianu si Cassian Spiridon) de a convoca un miting anticeausist in Piata Unirii.

15 decembrie: In fata casei pastorului Tokes se aduna lume. La un moment dat un securist este luat la bataie. Seara se cinta (sfios) "Desteapta-te romane" si se striga lozinci.

16 decembrie: Demonstratia din fata casei pastorului Tokes se extinde in intreaga Timisoara si capata un caracter net impotriva regimului politic. Fortele de represiune fac arestari.

17 decembrie: Dimineata, inainte de rasaritul soarelui, se fac arestari masive. Practic, oricine se plimba noaptea prin oras risca sa fie arestat.

Manifestatiile continua cu vigoare. Dupa-masa si seara se va deschide focul impotriva manifestantilor.

18-19 decembrie: Ca urmare a represiunii brutale din ziua de 17, manifestatiile anticeausiste scad in amploare. Se trage in continuare in demonstranti.

20 decembrie: Mai multe intreprinderi timisorene intra in greva. Sute de mii de manifestanti cer demisia lui Ceausescu. La Consiliul Judetean PCR si apoi la Opera se incheaga un comitet revolutionar. Prin tratativele duse cu primul ministru Constantin Dascalescu se obtine eliberarea majoritatii arestatilor.

La ora 18 incepe si in Lugoj manifestatia anticeausista.

21 decembrie: Incep manifestatii anticeausiste la Arad (ora 8), Buzias - jud. Timis (ora 9), Sibiu (ora 9,45), Cugir - jud. Alba (ora 11), Tirgu Mures (ora 11,30), Caransebes - jud. Caras Severin, Resita (ora 12), Bucuresti (ora 12,40 - mitingul organizat de Ceausescu se va intoarce impotriva acestuia), Brasov (ora 13 - dupa ce de dimineata fusesera framintari in intreprinderi), Ghimbav - jud. Brasov, Fagaras - jud. Brasov,  Cluj (ora 15), Cisnadie - jud. Sibiu (ora 18), Nadrag - jud. Timis (ora 18,45), Alba Iulia (ora 22,30).

22 decembrie: Dimineata incep manifestari anticeausiste la Turda (jud. Cluj), Blaj (jud. Alba), Sfintul Gheorghe (jud. Covasna) si Craiova.

La prinz Ceausescu fuge din sediul C.C. cu elicopterul.

Seara, sub comanda nou instalatului Front al Salvarii Nationale, incepe lupta cu "teroristii" (cine au fost acestia - inca nu s-a aflat).

Politicienii si revolutia din 1989

Cine a tras in noi 16-22? Cine a tras in noi dupa 22? au fost intrebari des auzite pe la mitingurile din 1990, si care ne preocupa si astazi.

Simtamintul ca politicienii care preluasera puterea in 22 decembrie 1989 au ceva de ascuns referitor la aceste subiecte era generat de doua realitati:

- Prezenta in noile structuri de putere a unor persoane despre care existau informatii ca fusesera implicati in reprimarea revolutiei (de pilda, generalul Mihai Chitac, numit ministru de interne, sau generalul Victor Stanculescu, numit ministru al economiei, ulterior ministru al apararii).

- Disparitia teroristilor, despre care initial se afirmase ca reprezinta o armata numeroasa, bine inzestrata.

Dintre politicienii care au dat amanunte despre teroristi amintim:

- Ion Iliescu spunea la TVR in 23 decembrie ca teroristii "trag din orice pozitie".

- Sergiu Nicolaescu in 22 decembrie lansa la Comitetul Central zvonul ca este minata cladirea. Ulterior domnia sa va explica ca a lansat acest zvon pentru a indeparta "marii comunisti" care ar fi stat in camera respectiva a Comitetului Central (vezi "Romanul" din 8-14 martie 1993).

- Cazimir Ionescu spunea in 22 decembrie la TVR: "O coloana blindata motorizata se indreapta spre Pitesti pentru a ocupa punctul atomic, rafinaria, rezervoarele de cianura, barajul de la Curtea de Arges! Odata cu caderea acestor puncte, orasul Pitesti poate sa dispara complet de pe harta tarii!".

Pe linga politicieni, intretinerea isteriei cu teroristii a fost realizata de lucratori ai TVR, precum Teodor Brates sau de militari precum Cico Dumitrescu.

Dupa mitingul din 12 ianuarie 1990 problema "cine au fost teroristii?" ameninta sa ajunga in centrul atentiei opiniei publice. Silviu Brucan, in "Adevarul" din 16 ianuarie 1990 ofera insa o explicatie opiniei publice: teroristii au fost oamenii lui Iulian Vlad.

Poporului i s-a oferit un raspuns, plauzibil pentru majoritate. Iulian Vlad era arestat, va fi chiar osindit mai tirziu, dar problema teroristilor nu figureaza printre motivele condamnarii sale.

La presiunea manifestatiilor de strada si a Comitetului de Actiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A.) guvernul accepta infiintarea unei Comisii Guvernamentale de Ancheta a evenimentelor din decembrie 1989. Comisia a functionat doar pentru orasul Timisoara, doar aici presiunea opiniei publice fiind suficient de mare pentru a determina guvernul sa cedeze. Prin infiintarea respectivei Comisii, puterea FSN-ista contracara acuzatiile de ascundere a adevarului despre revolutie, care se faceau auzite.

Conflictele interetnice din martie 1990 de la Tirgu Mures vor abate un timp atentia opiniei publice de la problemele revolutiei. Este de remarcat ca multi dintre politicienii care s-au afirmat in urma acestui conflict, prin eforturile lor de aparare a patriei in fata primejdiei unguresti, s-au aratat ulterior si sustinatori ai amnistierii vinovatilor din decembrie 1989.

Manifestatia din Piata Universitatii va readuce in atentie problema revolutiei. Partidele istorice, aflate in opozitie, isi declara formal sprijinul fata de revendicarile celor din Piata. Acest sprijin nu merge insa atit de departe incit sa sustina, in CPUN, o cerere de destituire a ministrului de interne (chiar daca manifestantii, informati asupra rolului jucat de acesta la Timisoara, aveau lozinca "jos Chitac si ras in cap!") sau sa depuna interpelari, in acelasi CPUN, in legatura cu problema teroristilor ("unde-s teroristii? i-ati facut ministri!" se striga in Piata).

Confruntarea televizata a candidatilor la presedintie Ion Iliescu, Ion Ratiu si Radu Campeanu a aratat ca, pentru candidatii opozitiei, nu exista o problema a adevarului din decembrie 1989. Ratiu si Campeanu, cei doi candidati care se presupune ca reprezentau acea parte din electorat care se plingea ca revolutia a fost furata, n-au pus nici o intrebare incomoda pe acest subiect presedintelui Ion Iliescu.

Mai mult, in contextul discutiei despre punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara (interzicerea ocuparii de functii politice a fostilor nomenclaturisti comunisti) a existat un moment in care "echidistantul" moderator Emanuel Valeriu a pus intrebarea: generalul Vasile Milea a fost nomenclaturist, totusi e un erou al revolutiei. Nu este deci o nedreptate condamnarea in bloc a nomenclaturistilor?

Exemplul acesta, cu generalul Milea "nomenclaturist, dar totusi erou", cred ca a avut efect in fata milioanelor de telespectatori. Cei doi pretinsi sustinatori ai punctului 8 al Proclamatiei timisorene, domnii Ratiu si Campeanu, nu au pus la indoiala statutul de erou al generalului Milea, desi acesta a dat ordin sa se traga in demonstranti, fiindu-i mai potrivit calificativul de criminal decit cel de erou.

Dupa alegerile din mai 1990 puterea FSN-ista, legitimata prin votul popular, renunta la aparente. Miscarea din Piata Universitatii, loc unde se puneau intrebari incomode, este desfiintata. Deasemeni este desfiintata, fara explicatii, Comisia Guvernamentala de Ancheta a evenimentelor din 1989, cit si C.A.D.A. Ciudat este ca nu s-a gasit nici un membru al Parlamentului care sa protesteze fata de desfiintarea Comisiei Guvernamentale de Ancheta. Daca din partea FSN, partidul de guvernamint responsabil de hotarirea respectiva, lucrul este explicabil, total inexplicabila este lipsa de reactie a parlamentarilor opozitiei.

In ciuda indiferentei parlamentarilor, presa si opinia publica continua sa manifeste interes fata de problemele revolutiei. FSN este acuzat tot mai insistent ca ar fi inscenat o falsa lupta antiterorista.

O replica la aceste acuzatii este publicata in oficiosul FSN "Azi" din 17 iulie 1990. In articolul "Industria scenariilor" iscalit de Tudor Balteanu, se afirma ca in 22 decembrie 1989 la Timisoara s-a deschis focul de la ora 15,45 "inainte ca FSN sa apara". Aceasta dovedeste falsitatea teoriilor care acuza FSN de complicitate cu teroristii, explica ziarul "Azi". Faptul este neadevarat: in 22 decembrie la Timisoara s-a deschis focul mult mai tirziu, dupa aparitia FSN. Dar acest lucru il stiu doar timisorenii. Covirsitoarea majoritate a romanilor pot ramine convinsi de trainicia alibiului FSN, mai ales ca opozitia este mai preocupata de problemele globale ale societatii (jos comunismul, integrarea in Europa, ritmul reformei) decit de contracararea punctuala a propagandei FSN.

Necesitatea explicarii problemei teroristilor devine totusi evidenta pentru partidul de guvernamint. In articolul "Un front credibil" semnat de Valentin Muresan in ziarul "Azi" din 2 august 1990 se cere, printre altele, formularea unui punct de vedere oficial al FSN despre acest subiect. "Trebuie sa ne fie clar ca pe acest teren opozitia este in avans si cronicizarea acestei ramineri in urma poate deveni nerecuperabila" scrie Valentin Muresan.

Silviu Brucan este cel care incearca din nou sa potoleasca opinia publica. In ziarul "Adevarul" din 23 august 1990 el enumera unitatile militare ale securitatii conduse de Nicolae Andruta Ceausescu, colonel Ardeleanu, general Neagoe si colonel Goran, plus vreo 30 de arabi, ca fiind teroristii. Dupa scurt timp insa, afirmatiile lui Brucan vor fi dezmintite de insusi Ion Iliescu, in "Adevarul" din 28 august 1990: "nu m-as incumeta sa fac afirmatii cu atita siguranta despre lucruri care mai necesita numeroase clarificari".

Fara a exista inca o initiativa oficiala in plan politic, FSN pregateste terenul pentru o viitoare amnistie. Ziarul "Azi" din 30 august 1990 publica articolul "Procesul lui Filip Teodorescu si neorevizionismul maghiar" de I. Baicu. Aici se afirma ca responsabilitatea crimelor savirsite in decembrie 1989 revine nu regimului Ceausescu ci "celor citeva mii de agenti infiltrati de Budapesta (si de Moscova)". Articolul justifica si deschiderea focului impotriva demonstrantilor: "In fata vandalilor care au provocat pagube de milioane de lei si au palmuit obrazul armatei aflate sub juramint si sub drapel, orice militar din orice tara a lumii ar fi tras".

Ziarul "Armata poporului", oficios al M.Ap.N. incepe si el o campanie de justificare a crimelor din decembrie 1989. I se alatura saptaminalul "Romania Mare" a lui Corneliu Vadim Tudor, care, la vremea aceea, nu intrase inca in politica. Articolele lui Vadim Tudor provoaca chiar o demonstratie, cu mii de participanti, la Timisoara, impotriva falsificarii istoriei revolutiei.

Presedintele Ion Iliescu va adopta o pozitie agnostica legata de problemele revolutiei: opinia publica trebuie sa se obisnuiasca ca aceste probleme sint sortite sa ramina o enigma, precum a ramas o enigma asasinarea lui presedintelui american Kenedy. Comparatia este totusi fortata: in cazul Kenedy avem un mort, la revolutie au fost peste 1000 de morti. Daca se poate intelege ca un asasinat sa ramina o enigma (totusi, in cazul Kenedy justitia americana a gasit un vinovat), 1000 de asasinate nu pot ramine o enigma intr-un stat in care functioneaza un minim de sistem judiciar.

In cadrul Asociatiei "17 Decembrie" Timisoara a ranitilor si familiilor indoliate din revolutie, se infiinteaza, din februarie 1991, Comisia pentru Adevar si Dreptate, a carei scop era de a contracara falsificarea istoriei revolutiei si incercarile de legitimizare a reprimarii revolutiei. Printre primele actiuni ale acestei Comisii este cererea de destituire a ministrului apararii nationale Victor Stanculescu. Motivul acestei cereri este interviul dat de ministru in ziarul "Romania Libera" din 18 aprilie 1991, in care acesta tagaduia faptul ca, in timpul revolutiei, armata ar fi tras in popor. Comisia pentru Adevar si Dreptate a Asociatiei 17 Decembrie, considerind ca "minciuna este incompatibila cu rangul de ministru" cere, prin ziarul "Renasterea Banateana" din 23 aprilie 1991, sprijinul parlamentarilor de Timis pentru destituirea ministrului apararii nationale.

Nici un parlamentar n-a reactionat la aceasta cerere. Parlamentarii n-au fost contactati direct, fiind posibil sa nu fi citit ziarul cu cererea Asociatiei 17 Decembrie. Victor Stanculescu isi va nuanta pozitia ulterior, acceptind la procesul Timisoara, unde a fost chemat ca martor, faptul ca armata a tras, dar "numai in legitima aparare" (Asociatia 17 Decembrie va depune plingere penala, pentru marturie mincinoasa, impotriva lui Stanculescu, fara rezultat insa). Trebuie amintit ca tragerea la raspundere penala a ministrului Stanculescu fusese ceruta de Comisia Guvernamentala de Ancheta in 1990, pentru rolul jucat de acesta la Timisoara, in perioada 16-20 decembrie 1989. Referatele Comisiei Guvernamentale au ajuns sa fie publicate in presa, dar n-au stirnit reactii printre politicieni. Nici un partid politic nu s-a aratat deranjat de faptul ca in Guvern exista un ministru acuzat de crime.

Campania in favoarea amnistierii celor vinovati de crimele din timpul revolutiei va primi sprijinul fatis al unor parlamentari. In revista "Totusi iubirea" nr. 25 / 1991 este publicata o petitie in favoarea amnistiei, iscalita de 23 de parlamentari, dintre care pomenim pe: Gelu Voican, Romulus Vulpescu, Constantin Ivanovici (FSN), Ioan Gavra, Adrian Motiu (PUNR), Victor Surdu (PDAR), dar si Cezar Buda (PNL).

Infiintarea Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989", la propunerea senatorului Sergiu Nicolaescu, a avut chiar de la inceput, dupa parerea mea, scopul sa oficializeze justificarile celor care au reprimat revolutia si sa ofere cadrul necesar unei propuneri de amnistie.

Dupa publicarea primelor rezultate ale "cercetarilor" senatorului Nicolaescu, Asociatia 17 Decembrie a denuntat, prin presa, falsurile cuprinse in acesta ("Renasterea Banateana" din 02.06.1992; "Nu" din 10.06.1992; "Expres" din 07.07.1992; radio Timisoara). Cu scopul justificarii reprimarii revolutiei, raportul senatorului Nicolaescu exagereaza pagubele materiale produse in timpul revolutiei din Timisoara (5 miliarde lei, e scris in raport), sugereaza punerea la cale din afara Timisorii a evenimentelor (peste 100 de arestati dintre revolutionarii din Timisoara ar fi venit din Tirgu Mures) si nascoceste militari ucisi in noaptea de 21/22 decembrie (respectivii fiind omoriti in 22 decembrie, dupa inceperea luptei cu "teroristii"). Sergiu Nicolaescu isi ia precautii pentru a nu putea fi acuzat direct de minciuna: pentru valoarea pagubelor materiale e citata declaratia fostului membru C.P.Ex. Paul Niculescu Mizil, iar pentru informatia despre arestatii din Tirgu Mures e citata o declaratie a lui Ilie Ceausescu. Afirmatiile respective sint prezentate in raport lasindu-se impresia ca ar fi adevarate, desi exista dovezi clare ca sint false. Sergiu Nicolaescu, de altfel, nu va veni niciodata in Timisoara pentru a stringe marturii de la revolutionari, desi va scrie 5 carti despre revolutie.

O alta stratagema folosita de Sergiu Nicolaescu este de a prezenta in calitate de eroi nationali persoane despre care admite de altfel ca ar fi dat ordin sa se traga in populatia rasculata, cum este cazul generalului Milea. Acesta este un prim pas pentru pregatirea propunerii de amnistiere a criminalilor din decembrie 1989 (cum sa condamnam niste eroi nationali?).

Pe linga contestarea in presa a raportului Nicolaescu, Asociatia 17 Decembrie a incercat o contestare a acestuia pe cale parlamentara. Am luat legatura cu unicul (pe vremea aceea) senator de Timis din opozitie, Mihai Ruva (PNL), cerindu-i sa prezinte in Senat obiectiile pe care Asociatia 17 Decembrie le are fata de raportul Nicolaescu. Senatorul Ruva a fagaduit ca va face acest lucru, dar numai cind problema comisiei "Decembrie 1989" va fi pe ordinea de zi a Senatului. I-am replicat ca acest lucru s-ar putea sa nu se intimple niciodata. Domnul senator a spus ca in acest caz nu are ce face. Staruinta mea a sfirsit prin a-l enerva pe domnul senator. De mentionat ca la vremea respectiva, Sergiu Nicolaescu abandonase FSN si se inscrisese in grupul parlamentar PNL. Pina la alegerile din septembrie 1992, problema comisiei "Decembrie 1989" nu a ajuns pe ordinea de zi, dl Ruva neavind posibilitatea de a-si tine fagaduiala.

Deasemeni, s-a trimis o scrisoare senatorului revolutionar Dan Iosif (FSN) cu rugamintea de a fi instiintata comisia de disciplina a Senatului despre dezinformarile din raportul Sergiu Nicolaescu. Fara rezultat.

Dupa alegerile din septembrie 1992, Asociatia 17 Decembrie a luat legatura cu PNTCD, prin senatorul Tanase Tavala, si cu PAC, prin deputatul Vasile Popovici, cerind sa fie contestat in parlament raportul lui Sergiu Nicolaescu.

In Senat, raportul Comisiei "Decembrie 1989" a ajuns in sfirsit pe ordinea de zi. Sergiu Nicolaescu a fost contestat cu acel prilej de catre Ion Coja (PDAR, Vatra Romaneasca), persoana cu care Comisia pentru Adevar si Dreptate a Asociatiei 17 Decembrie tinuse legatura, fara insa a-i pretinde explicit o contestare a raportului Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989". In sprijinul lui Sergiu Nicolaescu a sarit Corneliu Coposu, presedintele PNTCD.

La Camera Deputatilor, Vasile Popovici a avut o interventie prin care l-a acuzat pe Sergiu Nicolaescu ca ascunde adevarul despre revolutie. Din pacate, domnul Popovici nu a indicat concret care sint neadevarurile din raportul lui Sergiu Nicolaescu. Opinia publica a putut astfel ramine cu impresia ca interventia lui Vasile Popovici este pur propagandistica.

Subiectul "adevarul despre revolutie" a fost si o tema a campaniei electorale din 1992. Candidatul opozitiei, Emil Constantinescu, nu a izbutit sa fie convingator, piezind la scor alegerile. Dupa acele alegeri, la o emisiune radiodifuzata, i-am pus proaspatului infrint Emil Constantinescu intrebarea: de ce in rastimpul campaniei electorale nu s-a referit la Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei, desfiintat abuziv cu sprijinul adversarului sau electoral. Raspunsul domnului Emil Constantinescu a fost: a discutat cu ministrul apararii Nicolae Spiroiu, si s-a convins ca acesta este un adept al reformei in armata si al integrarii noastre in NATO. Raspunsul nu avea legatura cu intrebarea, dar aceasta este o caracteristica des intilnita la raspunsurile pe care politicienii le dau la intrebarile cetatenilor. Daca domnul Constantinescu ar fi fost intrebat despre programul Conventiei Democratice in problema cresterii iepurilor de casa, probabil tot despre integrarea in NATO ar fi raspuns.

Existind o Comisie a Senatului care se ocupa de "aflarea adevarului despre revolutie", influentarea activitatii acestei Comisii a devenit problema prioritara pentru Asociatia 17 Decembrie, in relatiile acesteia cu politicienii. In martie 1993 a fost trimisa acestei Comisii o adresa prin care Asociatia 17 Decembrie cerea respingerea, de catre Comisia Senatoriala "Decembrie 1989", a teoriei legitimitatii reprimarii revolutiei (teorie raspindita prin unele ziare, inclusiv oficiosul M.Ap.N.), cit si dezmintirea afirmatiilor false din rapoartele precedente ale lui Sergiu Nicolaescu. Se amintea in finalul adresei ca lipsa unui raspuns satisfacator face "indoielnica" colaborarea viitoare dintre Asociatia 17 Decembrie si Comisia Senatoriala "Decembrie 1989". Cum Comisia Senatoriala "Decembrie 1989" nu a avut nici o reactie, in 19 noiembrie 1993 Asociatia 17 Decembrie revine cu un comunicat in care "atrage atentia" ca refuzul Comisiei Senatoriale de a raspunde pozitiv cererilor asociatiei va duce la refuzul membrilor asociatiei de a depune marturii in fata Comisiei Senatoriale. In 9 decembrie 1993 apare in ziarul "Timisoara" explicarea motivelor care vor face membrii Asociatiei 17 Decembrie sa refuze depunerea de marturii pentru Comisia Senatoriala, iar pina in 18 decembrie 1993 alte 3 asociatii revolutionare timisorene adera la punctul de vedere al Asociatiei 17 Decembrie.

Un singur politician a reactionat la boicotul declarat de asociatiile de revolutionari din Timisoara: este vorba de Laszlo Tokes care a refuzat si el sa se prezinte in fata Comisiei Senatoriale. De remarcat ca multe mijloace de informare in masa care au neglijat boicotarea Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989" de catre revolutionarii timisoreni, au comentat cu accente negative boicotarea Comisiei de catre Laszlo Tokes. Trebuie precizat ca Laszlo Tokes nu a refuzat de capul lui sa depuna marturie la Comisia Senatoriala. El nu a facut decit sa adere la un boicot initiat de Asociatia 17 Decembrie.

La conducerea Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989" ajunsese secretarul general al PNTCD Valentin Gabrielescu. SI acesta a ignorat cererile asociatiilor de revolutionari timisorene. Abia la sfirsitul lui martie 1994 trei dintre membri comisiei s-au deplasat la Timisoara (inclusiv Valentin Gabrielescu). De remarcat ca cei doi membri ai Comisiei care si-au creat in opinia publica imaginea de specialisti ai istoriei revolutiei, publicind carti cu "senzationale dezvaluiri" despre acest subiect, anume Sergiu Nicolaescu (PDSR) si Serban Sandulescu (PNTCD), n-au binevoit sa se deplaseze la Timisoara. In opinia lor, ca si a majoritatii membrilor Comisiei "Decembrie 1989", revolutionarii timisoreni sint martori de categoria a doua, care nu merita atita atentie precum fostii nomenclaturisti comunisti (audiati de plenul Comisiei).

Conform hotaririi anterioare, conducerea Asociatiei 17 Decembrie a refuzat depunerea de marturii in fata Comisiei, dar a avut loc un dialog cu presedintele acesteia, in care s-au reamintit, fara succes, revendicarile precedente ale Asociatiei.

Relevant pentru modul de lucru al Comisiei Senatoriale este lista martorilor audiati de aceasta, prezentata in cartea senatorului Serban Sandulescu "Decembrie 89 - Lovitura de stat a confiscat revolutia romana". In aceasta lista, cu 202 pozitii, apar 13 pozitii de martori care au legatura cu evenimentele din Timisoara. Dintre acestea, 12 pozitii se refera la persoane care au avut sarcina sa reprime revolutia, si numai una, intitulata "audiati judetul Timis" se refera la revolutionari timisoreni. De remarcat anonimatul in care sint invaluiti revolutionarii timisoreni audiati, o exceptie pentru lista domnului Sandulescu, unde in covirsitoarea majoritate a cazurilor martorii sint prezentati cu nume, prenume, ocupatie inainte de 1989 si rolul jucat in revolutie. Se poate explica asta fie prin lipsa de importanta a marturiilor revolutionarilor timisoreni audiati, care, spre deosebire de covirsitoarea majoritate a martorilor Comisiei Senatoriale, nu merita pomeniti cu nume si prenume, fie prin boicotul la care Comisia a fost supusa de revolutionari. Atentionarea pe care Asociatia 17 Decembrie o facea in comunicatul din 19 noiembrie 1993, cum ca, prin Comisia Senatoriala, se incearca scrierea istoriei revolutiei "pe baza marturiilor persoanelor care s-au aflat de partea ceausista a baricadei", pare indreptatita.

Un alt eveniment petrecut in martie 1994 a aratat indepartarea de idealurile revolutiei a politicienilor romani: moartea generalului Stefan Guse, unul din principalii calai ai Timisoarei. Atit in Senat, cit si in Camera Deputatilor, acest eveniment a determinat tinerea unui moment de reculegere, de parca generalul Guse ar fi fost un erou national. Propunerea de a se tine un moment de reculegere a venit, in Senat, de la Sergiu Nicolaescu (PDSR), iar in Camera Deputatilor, de la Anghel Stanciu (PRM). Este uluitor consensul de care s-a bucurat aceasta propunere din partea parlamentarilor tuturor partidelor. In Camera Deputatilor, conform Monitorului Oficial, a existat totusi un deputat (nenominalizat) care a parasit sala in respectivul moment.

Printre politicienii care au facut declaratii elogioase despre Stefan Guse se numara si presedintele Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989", Valentin Gabrielescu (vezi "Timisoara" din 5 aprilie 1994).

Asociatia 17 Decembrie a incercat sa faca cunoscut in parlament faptul ca, din punctul de vedere al Asociatiei, generalul Guse n-a fost un erou ci un criminal. Am luat legatura cu senatorul Tanase Tavala (PNTCD) si cu deputatul Teodor Vintilescu (PNLCD) cu rugamintea de a prezenta in parlament un comunicat al asociatiei in care se protesta fata de cultul personalitatii generalului Guse. Fara rezultat. De precizat ca, urmare a refuzului de a prezenta in parlament punctul de vedere al Asociatiei 17 Decembrie, senatorul Tanase Tavala a primit titlul de "persona non-grata" a Asociatiei 17 Decembrie.

Activitatea Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989" s-a sfirsit in decembrie 1994, prin audierea presedintelui Ion Iliescu. Audierea, desfasurata sub conducerea secretarului general al PNTCD Valentin Gabrielescu, a fost un triumf pentru Ion Iliescu, care s-a si grabit sa publice stenograma acesteia in cartea "Revolutia traita". Intrebarile incomode, dar lamuritoare, pe care opinia publica se astepta sa fie puse presedintelui Iliescu, au lipsit. In schimb n-a lipsit propunerea initiatorului Comisiei, senatorul Sergiu Nicolaescu, de a se da o amnistie pentru faptele criminale din decembrie 1989, fiindca "numai asa vom putea afla adevarul". Televiziunea a prezentat respectiva propunere ca o concluzie a activitatii Comisiei, desi aceasta era doar o propunere a unuia dintre membri.

Asociatia 17 Decembrie a incercat deasemeni sa determine destituirea unor demnitari care falsificau istoria revolutiei. Pe linga cazul deja amintit al ministrului Victor Stanculescu (care va fi indepartat doar in urma actiunii din septembrie 1991 a minerilor condusi de Miron Cozma), s-a cerut destituirea ministrului apararii nationale Niculae Spiroiu (conferinta de presa in decembrie 1992), sefului SRI Virgil Magureanu (conferinta de presa august 1994), ministrului de interne Constantin Dudu Ionescu (autorul acestor rinduri a cerut-o prin presa inca din noiembrie 1997, dar hotarire a Asociatiei 17 Decembrie in acest sens s-a luat doar la adunarea generala din 27 februarie 1999). Impotriva lui Constantin Dudu Ionescu s-a pronuntat si Asociatia "Memorialul Revolutiei", in februarie 1998.

De fiecare data cind s-a cerut destituirea vreunui demnitar s-au precizat, concret, motivele cererii (citat din declaratii facute de acesta sau, in cazul lui Magureanu, din raportul SRI).

Se poate constata esecul complet de a determina vreo inlocuire a vreunui demnitar pe baza faptului ca acesta spune neadevaruri despre revolutie sau incearca musamalizarea crimelor de atunci.

O mentiune speciala merita cazul lui Virgil Magureanu, fostul director SRI. Cererea din 1994 de destituire a acestuia nu a fost sprijinita de nici un parlamentar. Totusi, acesta era des criticat in presa favorabila CDR, iar motivul lipsei unei cereri de destituire a acestuia din partea vreunui parlamentar CDR era considerat inutilitatea unui asemenea demers in conditiile in care "neo-cripto-comunistii" au majoritatea parlamentara. Dupa venirea la putere a CDR (1996), presa favorabila acestei formatiuni politice si-a schimbat atitudinea, Virgil Magureanu fiind laudat pentru atitudinea sa "reformista". In decembrie 1996, la simpozionul despre revolutie organizat de Fundatia Academia Civica, am "blestemat" pe sustinatorii lui Magureanu. Ulterior, prin revista "22", in ianuarie-februarie 1997 a inceput o discutie pro si contra Magureanu. In aprilie 1997 Virgil Magureanu a demisionat. A demisiona nu e acelasi lucru cu a fi destituit. Nu e exclus insa ca articolele de presa anti-Magureanu care au urmat simpozionului organizat de Fundatia Academia Civica sa fi avut o contributie la acea demisie, ceea ce ar dovedi ca asemenea simpozioane nu sint complet ineficiente.

Dupa 1996 s-a putut observa redeschiderea de catre Parchetul Militar, a unor dosare ale revolutiei. Condamnarea (inca provizorie) a generalilor Victor Stanculescu si Mihai Chitac, a determinat energice luari de pozitie in favoarea decretarii unei amnistii din partea unor sefi de partide precum Ion Iliescu (PDSR) sau Petre Roman (PD), cit si din partea unor membri ai guvernului, precum Victor Babiuc (PD) sau Constantin Dudu Ionescu (PNTCD). Au existat si politicieni care au declarat inoportune cererile de amnistie, precum Remus Opris (PNTCD). Tinind seama ca dintre membri guvernului au existat persoane care au criticat hotarirea justitiei, dar nimeni care sa declare limpede in favoarea acesteia, putem aprecia hotarirea de condamnare a generalilor Stanculescu si Chitac drept un act antiguvernamental. Din fericire, exista in Romania o separatie a puterilor in stat.

In concluzie, clasa politica nu considera tragerea la raspundere a criminalilor din decembrie 1989 o prioritate. Exemplul care s-ar crea, prin pedepsirea unor persoane care au avut functii importante, nu incinta pe politicieni, de aici si insistentele cereri de "reconciliere nationala".

Independent de vointa politicienilor, pedepsirea crimelor din decembrie 1989 ramine o problema a instaurarii unui adevarat stat de drept in Romania. Daca se accepta musamalizarea a 1000 de crime din decembrie 1989, sa nu ne miram daca, in viitor, tot in numele "reconcilierii nationale", vor fi musamalizate citeva mii de miliarde furate de la Bancorex, de pilda.

Bibliografie selectiva:

Ziare:

"Azi" (17 iulie 1990, 2 august 1990, 30 august 1990)

"Adevarul" (16 ianuarie 1990, 23 august 1990, 28 august 1990)

"Renasterea Banateana" (23 aprilie 1991, 2 iunie 1992, 18 decembrie 1993, 21 aprilie 1994)

"Timisoara" (23 martie 1993, 23 noiembrie 1993, 9 decembrie 1993, 5 aprilie 1994, 9 februarie 1998)

"22" (21 ianuarie 1997, 28 ianuarie 1997, 11 februarie 1997, 18 noiembrie 1997)

"Romanul" 8-14 martie 1993

"Ora" 25 februarie 1993

Rapoartele Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989" scrise de Sergiu Nicolaescu in "Adevarul" din 25 mai 1992 si "Strict Secret" din 17 martie 1992

Carti:

"Revolutia Romana in direct", volum editat de Televiziunea Romana in 1990, sub coordonarea lui Mihai Tatulici

Serban Sandulescu - "Decembrie 1989 - Lovitura de stat a confiscat revolutia romana", Editura Omega Press

Marius Mioc - "Revolutia din Timisoara si falsificatorii istoriei", Editura Sedona, Timisoara 1999

Procesul Chitac - Stanculescu

Despre procesul Chitac - Stanculescu s-au facut diferite speculatii in mass-media. Foarte raspindita a fost opinia conform careia sentinta acestui proces are o tenta politica.

In ce masura sint justificate aceste aprecieri, cititorii o pot stabili singuri, pe baza situatiei de fapt care rezulta din motivarea Sentintei nr. 9 din 15.07.1999 (sentinta mentinuta dupa recurs) prin care cei doi generali au fost condamnati. Mai jos sint prezentate citate din respectiva sentinta. Referirile la filele din dosarul procesului, care abunda in cuprisul sentintei (fiecare afirmatie este insotita de o referire la fila din dosar pe care se intemeiaza) au fost eliminate, dat fiind ca acest dosar oricum nu este disponibil cititorilor.

1. Referitor la generalul Chitac

"Generalul Chitac dadea ordine la Catedrala: "daca misca vreunul trageti in ei! La canaliile astea le trebuie revolutie, las ca le aratam noi revolutie!" si a tras un foc automat in multimea de pe treptele Catedralei. Nervos, generalul le reprosa militarilor ca nu au inconjurat Catedrala, ca sa nu scape nimeni de acolo" - declara capitanul Paul Catalin Marin, declaratie care se coroboreaza cu relatarile facute, in acelasi sens, de martorii oculari: Iepure Ion, militar in termen, Gabriel Popa, locotenent major, Cristian Popa, militar in termen, Ciprian Tamiian, militar in termen, Ion Teorcan, militar in termen, Marian Alfred Ioan, locotenent major.

"Generalul Chitac a preluat comanda dispozitivului din Piata Operei, unde s-a executat foc catre Catedrala, asupra unui grup de oameni cu luminari aprinse in miini. O persoana a fost impuscata pe treptele Catedralei. Generalul Chitac le reprosa militarilor lipsa de fermitate si a dat ordin de aruncare a gisturilor si de retinere a demonstrantilor, care au fost culcati pe burta. Generalul mi-a reprosat ca nu sint inarmat, aratindu-mi ca el are un pistol mitraliera in mina" - declara Mihai Trandafir, capitan.

"Generalul Chitac a venit in dispozitiv, interesindu-se de situatia fiecarei unitati, de actiunile demonstrantilor, de numarul lor, apoi a plecat si s-a intors, in aceeasi zi, cind, sub privirile lui, s-a deschis foc la Catedrala, unde au fost morti" - declara Gheorghe Ciubotaru, locotenent major.

"Generalul Chitac ne-a reprosat ca sintem lasi si lipsiti de curaj si ne-a ordonat sa trecem la ofensiva, sa inconjuram parcul, sa-i prindem si sa-i arestam pe demonstranti, sa-i urcam intr-un camion militar", timp in care "se aruncau gisturi (grenade lacrimogene) si se tragea cu mitralierele de pe transportor" - declara acelasi ofiter.

"La 17 decembrie, in timp ce ma aflam in dispozitiv, a venit generalul Chitac, inarmat cu un pistol mitraliera, si s-a interesat de modul de dispunere a fortelor in dispozitiv. Pe strazile Catedralei au aparut tineri si tinere, cu luminari aprinse in miini, tineri impotriva carora s-a tras. A cazut un tinar...", iar generalul Chitac, care a vazut scena, a spus: "hai, sa mergem, ca aici stapinim situatia". A doua zi, a venit in dispozitiv, a distribuit gisturi - care au fost aruncate pentru imprastierea demonstrantilor si ne-a acuzat de lasitate, ordonindu-ne sa trecem la ofensiva, sa incercuim parcul si sa-i prindem pe demonstrantii care se refugiasera acolo. Demonstrantii au iesit de buna voie si au fost escortati, bruscati si ridicati de o masina a armatei" - declara martorul Laurentiu Ungur, locotenent major.

Declaratiile martorului Ungur Laurentiu se coroboreaza cu declaratiile date, in acelasi sens, de catre martorii oculari: Pavel Ciubotaru, plutonier, Constantin Grecu, locotenent-colonel, Vasile Catea, plutonier, Ion Martin, locotenent colonel, Manase Martin, Morar Vasile, plutonier, Constantin Nicolae, plutonier, Stefan Mosiasi, plutonier, Ion Gavriliuc, locotenent major, Mircea Alexandrescu, locotenent colonel, Mihai Motoroiu, locotenent, Ion Stroia, jurist, Eugen Mitea, capitan, Ion Vilisca, ofiter, Gheorghe Ciubotaru, maior, Vasile Ceuca, colonel, Nicolae Ilie, Ion Stroe, colonel, Ilie Constantin, Constantin Roman, plutonier major, Constantin Aresmeritoaiei, locotenent colonel, Petru Boldi, locotenent colonel si Ion Burci, maior.

"Generalul Chitac a dat ordin sa se traga asupra demonstrantilor. Unii au cazut, altii au fugit in parc, iar generalul a dat ordin sa fie prinsi si retinuti. Au fost arestati peste 40" - declara martorii Grigore Diaconescu, locotenent major, Ion Gherman si Ilie Constantin.

"Generalul Nuta mi-a comunicat ca generalul Chitac a fost la Catedrala si ca era in mare forma" - declara, in fata instantei supreme, Tudor Postelnicu, fost ministru de interne. (...)

Din declaratiile martorilor Vasile Ceuca, Roman Cistelecan, Nicolae Predonescu, Ion Gherman si Ion Stroia rezulta ca, indirect, generalul Mihai Chitac - la data aceea ministru de interne - i-a determinat sa retracteze relatarile facute la urmarirea penala, relatari prin care dezvaluiau implicarea sa directa in represiunea de la Timisoara. (Sentinta nr. 9/15.07.1999 - paginile 11-15)

2. Referitor la generalul Stanculescu

Generalul Ion Coman confirma, textual, ca: "aproape permanent, generalul Stanculescu m-a ajutat la coordonarea activitatii pe linie militara, folosindu-l pentru a tine legatura cu unitatile M.Ap.N. si l-am pastrat pentru a-l inlocui, atunci cind lipseam de la sediu". "Aproape permanent generalul Stanculescu m-a inlocuit, cind m-am odihnit si cind am vizitat 7 intreprinderi din oras". "Generalul Stanculescu m-a inlocuit si in seara de 17 decembrie 1989, cind am vizitat o parte din orasul Timisoara". A existat o colaborare permanenta intre mine, Radu Balan si generalul Stanculescu, pentru restabilirea linistii la Timisoara". "La data de 17 decembrie 1989, de la ora 1 noaptea pina la 6-7 dimineata, m-am odihnit, timp in care am fost inlocuit de Radu Balan si generalul Stanculescu, care au asigurat permanenta privind receptionarea telefoanelor si comunicarilor privind evenimentele din timpul noptii si solutionarea lor. In dimineata de 18 decembrie Balan, de fata cu Stanculescu, m-au informat ca in noaptea respectiva au fost victime".

Actele medico-legale si declaratiile suprevietuitorilor confirma ca majoritatea covirsitoare a victimelor s-au inregistrat in noaptea de 17/18 decembrie 1989, adica in noaptea cind la comanda operatiunii de reprimare s-a aflat, pe linie militara, generalul Victor Atanasie Stanculescu...

Martorul Savu Ion, manifestant, declara ca, in ziua de 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, manifestantii adunati in fata sediului comitetului judetean de partid, l-au intrebat pe primul secretar, Radu Balan, cine a dat ordin sa se traga asupra lor, iar Radu Balan a raspuns ca "ordinul de a se trage in demonstranti a fost dat de generalul Stanculescu". Martorul mentioneaza ca Radu Balan a facut aceasta declaratie si in fata unei camere video.

In fata instantei supreme, Radu Balan a reiterat sus-mentionata declaratie, confirmind ca generalul Victor Atanasie Stanculescu a dat ordin sa se deschida foc impotriva demonstrantilor.

La rindul sau, ministrul de interne Tudor Postelnicu declara: "generalul Nuta mi-a raportat ca de atacatori se ocupa Victor" (Atanasie Stanculescu). Si aceasta declaratie a fost data in fata instantei supreme.

"Generalii Stanculescu si Coman lucrau impreuna, se consultau" - mai declara Radu Balan.

"De la generalul Milea, am inteles ca, din dispozitia lui Nicolae Ceausescu, urma sa ne punem sub comanda generalului Coman, incit tot ce intreprindeam ii raportam lui, dar uneori imi raspundea generalul Stanculescu" - declara generalul Stefan Guse. (...)

"In biroul sefului Securitatii judetului Timis, de fata cu generalul Coman, generalul Stanculescu ne-a informat ca au fost puse in miscare si ca urmeaza sa soseasca la Timisoara si alte unitati militare, de la Buzias, Lugoj, Arad si Ineu" - declara generalul Emil Macri, din Departamentul Securitatii Statului.

"Generalul Stanculescu mi-a comunicat ca, la nivelul M.Ap.N., au fost luate masuri de afluire catre orasul Timisoara de trupe de infanterie mecanizata din Buzias, Lipova, Lugoj" - declara Traian Sima, seful Securitatii judetului Timis, declaratie facuta in fata instantei supreme de justitie.

"Generalul Stanculescu tinea legatura cu generalul Guse si generalul Nuta, din ordinul meu si din proprie initiativa, interesindu-se de mersul evenimentelor. In prezenta mea, Stanculescu transmitea lui Guse ordinele mele" - declara generalul Ion Coman.

"In perioada respectiva, generalul Stanculescu a fost util in coordonarea activitatii din Timisoara, tinind, in principal, legatura cu unitatile M.Ap.N." - mai declara generalul Ion Coman.

"In perioada 17-21 decembrie, generalul Stanculescu s-a deplasat, de citeva ori, la inspectoratul judetean al Ministerului de Interne si la Divizie" - precizeaza generalul Ion Coman.

"L-am vazut pe generalul Stanculescu la comandamentul Diviziei" - declara si colonelul Constantin Zeca.

Generalul Stanculescu pleca "la divizie sau in alte puncte din oras, unde erau forte militare" - declara colonelul Petre Cristea, seful Statului Major al Garzilor Patriotice din judet.

"Generalul Stanculescu rezolva, impreuna cu generalul Coman, problemele militare si tineau legatura cu Divizia Mecanizata" - declara Ilie Matei, secretar al C.C. al P.C.R., membru al C.P.Ex., declaratie data in fata instantei supreme.

"In perioada evenimentelor de la Timisoara, pentru restabilirea situatiei din oras, a existat o colaborare intre organele de partid - prin Coman si Balan - , organele de Securitate - prin generalul Emil Macri -, organele de militie - prin generalul Nuta - si organele M.Ap.N.,reprezentate de generalul Stanculescu" - declara, la rindul sau, Traian Sima, seful Securitatii judetului Timis, declaratie data in fata instantei supreme.

Generalul Victor Atanasie Stanculescu confirma ca: "in 17/18 decembrie m-am deplasat, de vreo doua ori, la divizie pentru a afla care este situatia. In aceeasi noapte fortele M.Ap.N. si ale M.I. au actionat in strada" - declaratie data in fata instantei supreme de justitie.

"In 17 decembrie si in zilele urmatoare a existat o legatura si o colaborare permanenta intre armata si fortele de interne, pentru a actiona impreuna pentru restabilirea ordinii" - mai recunoaste generalul Stanculescu, in fata aceleiasi instante supreme.(...)

"Am dat ordin sa se urgenteze formarea echipajelor si iesirea tancurilor in oras, dar nu pentru a trage in demonstranti ci pentru linistirea spiritelor" - sustine generalul Stanculescu.

Dupa teleconferinta cu Nicolae Ceausescu, a aparut generalul Stanculescu care l-a ajutat pe generalul Coman sa puna in executare ordinul de inarmare a garzilor patriotice. Seful garzilor patriotice a spus ca acestea nu pot fi inarmate, motiv pentru care generalul Stanculescu i-a spus lui Ion Coman ca, dupa evenimente, acesta trebuie schimbat" - declara generalul Emil Macri.

"Generalii Stanculescu si Nuta s-au pus de acord asupra zonelor in care sa actioneze trupele M.Ap.N. si M.I." - declara generalul Emil Macri.

"La generalul Stanculescu s-au intocmit niste harti cu obiectivele M.Ap.N. si M.I. din oras" - declara colonelul Petre Cristea, seful Statului Major al Garzilor Patriotice.(...)

"Hotarirea de constituire a celor 8 dispozitive a apartinut lui Coman si Stanculescu" - declara Ion Deheleanu, fost sef al Militiei Judetului - declaratie data in fata instantei supreme. (...)

"La 18 decembrie, m-am oferit sa obtin de la comandamentele armatei si ale M.I. o situatie a dispozitivelor acestora, prin consemnarea, pe un plan al orasului, a acestor dispozitive. M-am deplasat la divizie si am cerut generalului Guse ca un ofiter sa consemneze dispozitivele M.Ap.N. Cu acelasi plan m-am deplasat la Inspectoratul M.I., unde un ofiter a consemnat dispozitivele M.I. Acest plan l-am prezentat lui Coman, pentru ca acesta sa cunoasca dispunerea fortelor din oras" - mai recunoaste generalul Stanculescu. Harta in discutie se afla in vol. 1 p. 49-51.(...)

"Nicolae Ceausescu l-a numit pe generalul Stanculescu comandant militar unic al Timisoarei" - declara Radu Balan si Cornel Pacoste, in fata instantei supreme de justitie.

Generalul Victor Atanasie Stanculescu mai recunoaste, textual, ca: "de la aeroportul Timisoara (cind am ajuns acolo), ne-am deplasat la sediul Inspectoratului Ministerului de Interne, pentru a ne informa asupra situatiei"; "ajunsi la Timisoara s-a hotarit, impreuna, de noi toti, ca armata, impreuna cu internele, sa actioneze, impreuna, pentru a stavili fenomenul din strada si pentru a-l eradica"; "ordinul de folosire a armelor de foc, dat de Nicolae si Elena Ceausescu, a fost transmis pe filiera in jos"; "la 20 decembrie am fost informat ca Bobu si Dascalescu au discutat cu reprezentantii multimii"; "putem numi comandament punctul, colectivul instalat la judetul de partid"; "din colectivul care s-a aflat la judetul de partid am facut parte si eu, ca reprezentant al M.Ap.N."; "noi, cei de la judetul de partid, stiam, inca din seara de 17 decembrie, ca fortele M.Ap.N. si M.I., dislocate in oras, fac uz de arma. De aceea, in dimineata de 18 decembrie, noi am cerut situatia victimelor"; "Coman mi-a spus ca, din ordinul lui Ceausescu, am fost numit comandant militar unic" - declaratii date in fata instantei supreme. (Sentinta nr. 9/15.07.1999 - paginile 5-11)

3. Referitor la raspunderea Ministerului Apararii Nationale

Partea civilmente responsabila sustine ca, prin condamnarea celor doi generali si prin obligarea lor la despagubiri, in solidar cu M.Ap.N., ar fi culpabilizata Armata. Sustinere nefondata.

Raspunderea penala este individuala. Doi generali, oricare ar fi, nu pot fi Armata si nu se pot confunda cu ea. Vina generalilor nu este si vina Armatei sau a M.Ap.N.

Nu poate fi vorba de o culpabilizare a Armatei, atita vreme cit in Codul Civil (art. 1000 alin. 3) se consacra expres ca raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia si nu pentru propria fapta. Nimeni nu poate fi in culpa pentru altul si prin urmare, nici conduita comitentului nu poate fi calificata culpabila prin simpla rasfringere a vinei imputabile prepusilor.

Comitentul nu este un vinovat. El este un garant, calitate care ii da dreptul ca, dupa despagubirea victimei, sa-i ceara prepusului sa-i achite suma pe care a platit-o partii vatamate, pe care a cautionat-o.

Raspunderea comitentului este, deci, un caz exceptional de raspundere fara culpa. Este riscul de activitate pe care comitentul trebuie sa-l suporte, caci paguba a fost cauzata de aceasta extindere, prin prepusi, a propriei activitati. In ultima analiza insa, prepusii si nu comitentul platesc daunele (...) comitentul care plateste integral despagubirea are o actiune in regres impotriva propriilor prepusi, precum si impotriva altor prepusi sau comitenti.

(Sentinta nr. 9/15.07.1999 - paginile 96-97)

Marius Mioc

Preluat din : http://mariusmioc.wordpress.com/tvr-in-decembrie-1989/