Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene. 30 de miliarde de euro. Aceasta este suma aproximativă pe care Uniunea Europeană o pompează în România până în 2030. O gură de oxigen dozată pentru economia naţională, de care va beneficia, în mod direct, mediul de afaceri. Un mediu de afaceri care, la 19 ani după Revoluţie, este dominat de foştii ofiţeri ai Securităţii ceauşiste şi de beizadelele acestora. Interesele lor financiare au o constantă: afacerile clientelare cu statul.

Se detaşează prin influenţă o castă aparte: ofiţerii de spionaj - disciplina de elită a culegerii de informaţii. Sau „pionii Marelui Joc“ - aşa cum le place unora dintre ei să-şi spună. Dacă, în comunism, formau o castă de privilegiaţi, tot ei au profitat de pe urma tranziţiei, convertindu-se în capitalişti şi formând un soi de oligarhie ereditară. Sunt conectaţi între ei prin fire invizibile, fac trafic de informaţii şi respectă instinctiv legea Omertei. Îşi măsoară patriotismul în milioane de euro, dar păstrează nostalgia epocii comuniste, când statul i-a luat de la brazdă şi le-a imprimat în scoarţa cerebrală tehnicile de spionaj sovietice. Acum sunt principalii beneficiari ai integrării europene, după ce decenii întregi au spionat democraţiile vestice ale Bătrânului Continent. Când sabotau NATO, în Războiul Rece, nici nu visau că, după nişte ani, vor intermedia tehnică specială americană. Şi-au păstrat reflexele profesionale şi se mişcă eficient la adăpostul discreţiei. Adică „la umbră“ - termenul lor argotic.

Au construit reţele de afaceri, bazându-se pe vechile filiere de spionaj. De aceea, mulţi dintre întreprinzătorii de azi sunt ofiţerii DIE de ieri. Documentările transfrontaliere relevă că fiecare dintre spionii ceauşişti şi-a construit businessul folosindu-se de oportunităţile zonei în care au fost trimişi în misiuni, precum şi de relaţiile betonate atunci. Practic, au utilizat informaţiile şi sursele în interes personal, privatizându-le, ascunşi de paravane offshore, societăţi anonime şi interpuşi.

Grupările de afaceri cu rădăcini în spionajul comunist acţionează peste tot, în domenii strategice: imobiliare, energie, IT, armament, telecomunicaţii, agricultură, presă, servicii publice, instituţii de stat şi politică. Influenţează mediul de afaceri şi astfel domină economia naţională. Unii sunt în Top 300, iar cei care fac pe consilierii magnaţilor îşi legitimează traficul de influenţă drept „consultanţă“.

Serialul „Cupola“ nu este un rechizitoriu al fostei Securităţi. Ci un documentar jurnalistic, în care fiecare episod prezintă, în exclusivitate, povestea câte unui ofiţer din spionajul lui Ceauşescu. O poveste care arată cum instrumentul armat al unei dictaturii criminale se repliază rapid în afacerist cu pretenţii „de etichetă“. Şi pentru că afaceriştii nu se pot lustra, merită, cel puţin, să-i ştim. De ce? „Oricine este altcineva“, spune o regulă veche a spionajului. Serialul a scos la lumină reţelele de afaceri şi de informaţii ale foştilor spioni. Cupola se va relua în scurt timp, la o dată care urmează să fie anunţată.

Mihai Munteanu

Vacanţa „Cupolei“.......De fapt, «Cupola» nu e un serial cu şi despre spionaj, ci despre corupţie. Intră în fişa postului de spion să apelezi la aproape orice fel de mijloace pentru a obţine informaţii. „Evenimentul zilei“ încheie astăzi primul sezon al serialului „Cupola“, debutul părţii a doua a suitei de dezvăluiri fiind programat în paginile ziarului nostru pe 15 septembrie. Selecţia pe care v-o prezentăm în acest număr nu are doar menirea de a grupa cea mai închegată serie de investigaţii privind serviciile secrete făcută anul acesta în presa autohtonă. E şi un prilej de a-i face pe cititorii consecvenţi ai proiectului demarat astă- primăvară să înţeleagă mai bine relaţiile dintre personajele care apar în serial. La fel de captivante, vă asigurăm, sunt şi poveştile din spatele „Cupolei“, o incursiune în culisele documentării urmând să-şi facă şi ea loc la finele sezonului următor.

Vorbim despre „Cupola“ în termeni de televiziune - azi vă prezentăm un „best of“ al sezonului întâi, ca preambul al următorului calup de episoade - fiindcă aşa a şi fost construit: ca un serial. Există un scenariu. Mai mult, amplasamentele alese, din Peru până în Rusia şi din România până în Israel, seamănă izbitor cu cele din serialele de sâmbătă seara. Iar desfăşurarea acţiunii îl ţine pe cititorul avizat cu sufletul la gură, fie că vizează contrabanda cu arme sau traficul de influenţă.

Fireşte, avem şi lipsuri, dacă e să ne comparăm cu un serial TV. Ne lipsesc cu desăvârşire personajele pozitive - acei James Bond care să rezolve, cu inteligenţa, forţa, masculinitatea şi sângele rece caracteristice orice situaţie. În plus, spionii pe care-i pomenim nu sunt nici simpatici, nici antipatici. Am rezistat ispitei de a da un ştaif comercial demersului, aşa că n-avem nici personaje feminine misterioase, lăsând poveştile publicate fără niciun strop de senzualitate. E drept, când vine vorba despre afaceri cu statul şi despre foşti agenţi ai serviciilor secrete care se ocupă acum de „consulting“, ajungând în vizorul contraspionajului militar de la Bucureşti, nu prea e loc de romantism.

De fapt, „Cupola“ nu e un serial cu şi despre spionaj, ci despre corupţie. Aşa cum observă Mihai Munteanu, un ziarist de investigaţii pentru care filajul şi offshore-ul nu mai prezintă niciun fel de secrete, spionajul e singura meserie coruptă prin definiţie. Intră în fişa postului de spion să apelezi la aproape orice fel de mijloace pentru a obţine informaţii. Să şantajezi, să intimidezi, să insinuezi, să suni unde trebuie şi să foloseşti tonul adecvat pentru a obţine o jumătate de informaţie, a cărei valoare nu depinde de fluctuaţia cursului valutar, ci e mult mai importantă.

Cum corupţia nu intră niciodată în vacanţă, nici „Cupola“ noastră nu ia vreo pauză decât pe hârtie. Fără să ne socotim depozitarii adevărului unic şi fără să dăm verdicte substituindu-ne forurilor competente, vom continua să ne documentăm cinstit, pentru a servi, de la toamnă, noi porţii de informaţii relevante pe care publicul trebuie să le afle.

Horia Ghibuţiu

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/814062/HORIA-GHIBUTIU-Vacanta-Cupolei/