1. Procesul justitiei........Multe dintre eseurile-manifest pe care le-am lansat au putut apare ca izbucniri ale unui justitiarism patimas, poate justificat, poate consecvent - dar fara obiective concrete. Contrarevolutia FSN? Uzurparea puterii in stat? Jefuirea avutiei nationale? O fi. Si? Ce vrei sa spui cu asta, dincolo de propaganda pentru un anume adevar si o anume politica? Manipularea, farsa, domesticirea cetatenilor - se produc peste tot in lume si nu sint pedepsite juridic ci eventual depasite prin inlaturarea, blinda sau brutala, a celor care le folosesc la un moment dat.

Procesul comunismului, contrarevolutiei si tranzitiei nu poate fi decit moral (politic, simbolic). Delictul (crima, inselaciunea) politica nu se poate dovedi (pedepsi) - pentru ca opereaza deasupra legii, prin lege, in numele ei. Justitia are intotdeauna dreptate, nu e niciodata condamnabila. Inteleg astfel de intimpinari (rezerve) fiind si eu satul de incantatia critica obsesiva si sterila, care inlocuieste de 20 ani lupta cu boala ce surpa societatea romaneasca. Nu vreau sa ma adaug cohortei de mini-analisti care isi cistiga piinea (resectabilitatea, pacea interioara) facind nenumarate fotografii unei realitatii patologice, careia nu ii scruteaza radacinile si nu ii influnteaza evolutia.

De aceea, pe linga experienta infruntarii "justitiei", am investit eforturi in directia intelegerii mecanismelor daunatoare si a operationalizarii luptei cu ele. Coborind catre un nou strat explicativ, am sa-mi clarific (demasc) intentiile. Fiind probabil trecut de la categoria "bombastici", la "periculosi", dar ramind "utopic" sau "provocator"- asa cum sint taxat prin culisele civice. Textul e cam dens- dar am vrut sa comprim aici citiva ani de experienta si studiu.

Cind afirm ca mostenitorii criminalilor comunisti au uzurpat puterea dupa 1990 si ca au folosit legea pentru a-si proteja interesele - nu ramin in registru moral. Mi-am propus sa demonstrez metodic, studiind modul in care legile strimbe au fost strimb aplicate de oameni strimbi - cum a operat crima politico-juridica asupa Romaniei.

Si in alte parti legile au defecte sau sint aplicate cu erori. Dar nu in modul sistematic in care a lucrat in Romania intreaga masinarie a legalitatii in slujba injustitiei. Cind o suta de puncte sint pe aceeasi dreapta, nu se mai poate prezuma intimplarea, ci trebuie cautata cauza (directia, scopul) coliniaritatii criminale.

Nu ma las intimidat (de catre "tehnicienii" prizonieri a unei "specializari" inguste, sau a unor interese ascunse) de aparenta lipsa de suport juridic pentru justitiarism si (un nivel mai sus) de lipsa de suport epistemologic pentru emanciparea viziunii curente despre stat si drept.

In materie de distrugere "legala" a unei populatii, cazul romanesc justifica/impune lamuriri si inovatii. Nu putem ramine captivii lozincii "legea veche nu se discuta", stiind ca ne-a fost inoculata amortitor.

Teoreticienii meta-juridici dinafara zonei sinistrate dezbat consecintele eliberarii Europei de Est, sondeaza aporiile care submineaza prezumtiile dogmatice privind legalitatea, admitind legitimitatea "justitiei de tranzitie".

Trecerea de la un sistem legislativ, la unul de sens contrar, nu se poate rezolva prin "continuitate" si formalisme vicioase, ci recurgind la alte puncte de sprijin: dreptatea naturala, cutuma internationala, etc.

Constatind ca intre 1989 si 1991 s-a administrat, legiferat si judecat in Romania fara temelie constitutionala, Constitutia din 1991 trebuia sa legitimeze doar acele masuri tranzitorii pe care si le asuma si sa le corecteze pe celelalte.

Nu sa se derobeze, gestionind vicios retroactivitatea (protejind abuzurile facute intre constitutii, declarind necorectabile marile lovituri date poporului roman - in numele unei non-retroactivitati ce nu avea nici ea temei in perioada de reglementat).

Dar juristii complici trebuiau sa impiedice cu orice pret anularea legilor strimbe strecurate printre constitutii (cum ar fi legea fondului funciar)- care au permis formarea oligarhiei securicomuniste.

Daca nu ar fi de rea conditie (rea credinta), legiuitorii si juristii romani ar trebui - in loc sa simuleze aplicarea mimetica a unor modele legale externe neadecvate situatiei Romaniei - sa cladeasca dreptul necesar eliberarii, darimind dreptul distructiv.

Raportul dintre lege si cetate, mijlocit de justitie, e cibernetic, nu unilateral. Ca interfata activa intre legi si societate, justitia ar trebui nu numai sa aplice legea ci sa asigure si reactia continua, semnalind legiuitorilor situatiile in care aplicarea legii in instante produce nedreptate.

Stabilirea legii se face (in democratie) de catre societate, prin procesul - sanatos sau patogen- al reprezentarii. Administrarea justitiei presupune si ea, teoretic, mandatare populara. Dar nimic nu garanteaza ca statul cucerit de o clica uzurpatoare, care isi mascheaza ne-reprezentativitatea - nu aserveste prin lege populatia.

"Independenta" justitiei e subiect de propaganda. Cum sa nu depinda de putere o justitie care nu face decit sa execute obedient legile decise de aceasta? Cel mult se poate impiedica incalcarea vointei legiuitorului de catre administratorul cetatii, dar adeseori acestia coincid.

Daca justitia comunista ar fi respectat ireprosabil legile comuniste (si nu ar fi facut abuzuri chiar si fata de ele) - ar fi fost legitima? Daca justitia post-comunista, infestata de injustitia remanenta, ar fi fost curatita intii de catre noua putere, inainte de a i se fi acordat "autonomie" (in a boicota democratizarea reala)- ar fi fost rau?

Folosirea legii emise de o putere nelegitima impotriva intereselor reale ale cetatenilor capturati de un stat uzurpat, este un macro-delict cu consecinte prea grave pentru a ramine nepedepsit. Nu se poate menaja legea dovedit criminala si regimul care a folosit-o premeditat, pe motivul ca au putut fi denuntate doar a posteriori.

Dreptul trebuie sa porneasca de la realitate pentru a apara umanitatea, nu sa tradeze omul pentru a apara dogme arbitrare, botezate "principii". Un regim (opresiv) cade - cu legi si principii cu tot.

Aceiasi juristi care au acceptat umplerea puscariilor de catre comunisti, pentru delictul de "politica dezastruoasa", ne explica azi ca nu se poate incrimina retroactiv politica represiva a PCR-ului.

Daca si mult mai micile "infractiuni impotriva justitiei" sint condamnabile, cum sa nu fie penalizata deturnarea intregului aparat juridic, pentru pedepsirea (pina la exterminare) a sute de mii de oameni nevinovati? Ucigind in masa in numele legii, comunistii au compromis fatal legalitatea. Protejind asasinii timp de inca 20 de ani, post-comunistii au continuat si adincit aceasta crima.

Reabilitarea sistemului juridic, esentiala pentru insanatosirea vietii sociale - impune condamnarea exemplara a celor care au folosit legea in directia contrara menirii ei.

Scopul meu este sa dovedesc delictul primar al folosirii criminale a legii comuniste si apoi pe cel secundar, al folosirii infractionale a ei in timpul Tranzitiei, intru protejarea primului delict. O meta-infractiune continuata, care ar trebui criminalizata si pedepsita.

Urmarind tehnica folosirii dreptului impotriva dreptatii, devine clara si esenta regimului anti-justitiar care mentine in gheare Romania - si care ar trebui contestat si schimbat.

Activitatile anti-justitiare individuale si manevrele oculte care acopera interesele criminale sint partea (cit de cit) vizibila (intuibila) a degenersecentei structurale produse prin uzurparea institutiilor statului.

Ca sa poti reclama reaua credinta si reaua intentie a celor care formuleaza, adopta si aplica legile, sa revelezi boala nedreptatii oficiale, trebuie sa folosesti microscopul analitic, scotind la lumina plasa mecanismelor degenerative.

Sa arati - de exemplu - cum se poate auto-amnistia un sistem criminal, care a capturat si masina legislativa. Sau, cum poate coabita el cu o constitutie democratica suficient de ambigua, neinvocabila direct de cetatean in instanta, fals concretizata in legi prezumat constitutionale - verificate de o Curte Constitutionala obedienta si necontestabila.

Anticorpii institutionali deturnati functioneaza impotriva organismului social. Sida juridica transforma "legalitatea" formala intr-o arma folosita impotriva anticorpilor individuali ce incearca sa apere sanatatea colectivitatii.

Renuntarea la dreptul existential de a-ti face dreptate singur, in loc sa consolideze tesutul social - il lasa fara aparare. Legalitatea criminala devine mai nociva decit anomia, mai ales cind legile strimbe nu sint nici macar valabile pentru toata lumea, ci permit aplicarea selectiva, in favoarea complicilor si impotriva rezistentilor fata de cotropirea legii, declarati "anarhisti".

Juristii aflati in solda structurilor parazitare, produsi de o indelungata antiselectie, nu au nici capacitatea intelectuala, nici interesul sa scruteze distinctia fundamentala dintre legalitate si legitimitate.

O astfel de analiza ar revela brutal criminalitatea juridica ce mentine poporul roman in captivitate. Ar explica de ce victimele comunismului nu dispun de procurori zelosi (care sa-si sfideze sefii, inculpindu-si partenerii si colegii), de avocati bataiosi (care sa piarda procesele, pentru ca ataca Sistemul), de judecatori fara interese anti-justitiare (incompatibilitate eludata de actualul cod de procedura). Aparenta debandada din justitia romana are o explicatie inavuabila.

2. Injustitia post-decembrista

Putin s-a vorbit la noi, dupa 1990, despre fiziologia juridica a lagarului comunist si post comunist! Ca si cum securistii si activistii nu ar fi actionat "legal", nu ar fi fost legitimati printr-un esafodaj legislativ antiuman si antisocial, nu ar fi fost sustinuti, in activitatile lor nocive, de "oamenii legii": "securisti", "militieni", "procurori", "judecatori" si chiar "avocati".

Ca si cum tranzitia nu ar fi mentinut nedreptatea - calare pe drept. Ca si cum fosta legislatie nu ar fi statutat conducerea partidului unic si cea actuala nu ar eluda responsabilitatea care deriva de aici.

Ramase intr-un con de umbra protector, detasamentele juridice ale regimului terorist au putut sprijini, dupa 1990, o restauratie discreta dar eficace, care a anulat, in numele "stabilitatii juridice", libertatea platita cu singe de revoltati.

Continuitate retrograda, care intareste raspunderea statului fata de victime. In timp ce "noua" putere denunta demagogic crimele celei "vechi", vechii hormoni legislativi stipulau dreptul calailor la pensii mult mai mari decit ale victimelor lor.

Cereau celor condamnati pe nedrept sa-si dovedeasca in instante nevinovatia, cu probe (desi un decret din 1990 stabilea pensii compensatorii pentru toti fostii detinuti politici - declarati implicit nevinovati).

Interziceau accesul la arhivele ce ar fi putut oferi probele cerute de codul de procedura. Foloseau ocazia reglementarii gestiunii informatiilor cu care vor opera institutiile de acum inainte, pentru ascunderea urmelor faradelegilor "clasificate" sau "personale".

Concepeau legi de retrocedare/privatizare injuste, astfel incit sa permita acapararea rapida a prazii jefuite de statul comunist. Acopereau jefuirea si distrugerea economiei nationale (stipulind pina si faptul ca arhivele CAP-urilor desfiintate si intreprinderilor privatizate nu trebuie mentinute) .

Protejau plasa de santaje pe care s-a cladit Romania politica. Aminau "lustratia" - atit cit era nevoie pentru consolidarea pozitiei fostilor gardieni si mostenitorilor lor. Interziceau manifestatiile celor inselati si legitimau reprimarea lor.

Sa nu uitam ca in momentul in care regimul asasin a intrat in volbura schimbarii, a dat un decret pentru interzicerea pedepsei cu moartea. Ca sa nu ti se poata face ce ai facut tu fiind la putere, fixezi, in fata eventualei rasturnari, bariere juridice ce nu pot fi trecute, din cauza non-retroactivitatii….

Recunoasterea formala a nevinovatiei fostelor victime si a dreptului lor la despagubire s-a putut face de-abia in anul 2009 (prin legea 221) - in clipa in care agresorii au considerat ca nu mai sint in pericol.

Veti spune ca de toate acestea se fac vinovati doar parlamentarii, votati de populatie - juristii avind doar menirea de a aplica legile emise in numele poporului. Cit priveste "reprezentativitatea alesilor" - vom arata alta data cit de corupte sint regulile jocului. Aici sa ne aplecam asupra rolului "expertilor" din comisiile tehnice, care coc legile puse pe masa parlamentarilor (indivizi care nu vor si nici nu pot sa repereze semintele de nedreptate strecurate prin textele supuse validarii).

Rolul plamaditorilor de norme este mult mai mare decit o recunoaste propaganda "democratica" si o intelege activistul civic superficial. Nomenclatura juridica nu a fost insa niciodata tinta vigilentei civice. Ni se spune ca Adrian Nastase nu are cazier comunist, desi a lucrat intr-o institutie care a trebuit sa legitimeze juridic opresiunea -inainte de 1990 si sa o ascunda sub lege - dupa.

Tehnicienii capcanelor si otraviturilor presarate in legi, pregatesc terenul complicilor care "aplica legile" (profitind de nedeterminarile premeditate ale textelor, interpretate nedrept cu o graitoare unanimitate). Legislatorii ramasi la posturi protejeaza juridic ocupatia securicomunista, acoperiti de "tehnicalitati" care alunga banalistii spre zone mai accesibile.

Premeditarea legislativa poate fi insa revelata - printr-o analiza atenta. Puneti lupa pe legea fondului funciar si veti intelege rolul termenului "reconstituire" (pentru a se creea aparenta unei retrocedari, dar a opera de fapt o improprietarire, care sa permita respingerea plingerilor pentru nerespectarea proprietatii).

Sau, veti repera rolul unor formulari de genul "in zona colinara, de regula pe vechile amplasamente iar in zonele de cimpie pe solele stabilite de comisie si nu neaparat pe vechile amplasamente" - care au permis comisiilor sa nu dea terenurile valoroase proprietarilor de drept, ci clientelei locale.

Sau veti intelege uitarea "comasarilor" din anii '50, care a permis comisiilor sa "reduca" reconstituirile dintr-o localitate, pentru a "constitui" drepturi Tovarasilor in alta. Sa te mai mire ca "expertii juridici" nu au obseravat nici macar faptul ca statul roman nu era proprietar al avutiei CAP (proprietate comuna a asociatilor cu forta) si deci nu o putea distribui - fara o expropiere explicita?

Tehnica favorizarii legislative a infractiunii nu-si poate ascunde premeditarea. Legea are o fatada (pentru observatori superficiali) si o structura deschisa (nedeterminata) intesata cu ambiguitati si vicii ascunse, oferind abuzurilor alibi-ul interpretarilor "gresite".

Afara, gardul Legii 16/1996 (a arhivelor) e vopsit rezonabil: " Documentele a caror cercetare poate afecta interesele nationale, drepturile si libertatile cetatenilor, prin datele si informatiile pe care le contin, sau cele a caror integritate fizica este in pericol nu se dau in cercetare.[]".

Dar atentie, urmeaza clasica trimitere spre etajul "precizarilor": "Stabilirea documentelor respective se face de catre detinatorul legal al acestora, potrivit anexei nr. 6" .

Si ce gasesti in anexa 6? Ca pot leza drepturile si libertatile individuale ale cetateanului: " - documentele medicale, dupa 100 de ani de la crearea lor; - registrele de stare civila, dupa 100 de ani de la crearea lor; - dosarele personale, dupa 75 de ani de la crearea lor; - documentele privind viata privata a unei persoane, dupa 40 de ani de la moartea acesteia; - documentele referitoare la siguranta si integritatea nationala, dupa 100 de ani de la crearea lor; - documentele privind afacerile criminale, dupa 90 de ani de la crearea lor; - documentele privind politica externa, dupa 50 de ani de la crearea lor;- documente ale societatilor comerciale cu capital privat, dupa 50 de ani de la crearea lor; - documentele fiscale, dupa 50 de ani de la creare; - documentele notariale si judiciare, dupa 90 de ani de la crearea lor."

Halal transparenta, pentru o tara iesita din revolutie si doborita de coruptie. Toate astea - pentru a mentine incuiate arhivele, pe timpul necesar improprietaririi nomenclaturii securicomuniste.

Daca mergi mai jos, la nivelul regulamentelor interne - intelegi si mai bine. Articolul 25 din normele metodologice interne ale Arhivelor Nationale privind eliberarea certificatelor, extraselor şi copiilor de pe documente suna asa : "Petentilor nu li se pun la dispoziţie sub nici o formă inventare, dosare, registre, sau alte documente, pentru identificarea actelor care îi interesează; în aceste sens nu se eliberează nici permise la sala de studiu".

Nu devine limpede? Nu e clar si rolul portitei reglabile: "pentru documentele la care nu s-a împlinit acest termen, cercetarea se poate face numai cu aprobarea conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare".

Voi exemplifica in alte texte procesul de capturare juridica a societatii, aratind cum s-a realizat trecerea terenurilor taranesti in miinile profitorilor Tranzitiei, blocarea gasirii probelor la arhive, etc.

Putin mai jos voi analiza folosirea volantului juridic pentru paralizarea judecarii crimelor comuniste. Aceste studii de caz m-au condus la urmatoarele concluzii despre ingineria dreptului de tranzitie:

1. Lasati sa fabrice legi in continuare, mercenarii dreptului comunist si-au aparat tabara/parintii/interesele, operind o adevarata Contrarevolutie juridica;

2. Au putut actiona eficace in numele formalismului normativ, neglijind respectarea legitimitatii sociale, care ar fi trebuit sa ghideze "justitia de tranzitie";

3. Au lasat urme. Avem probe. Se poate face o radiografie implacabila a functionarii pro-comuniste si pro-mafiote a justitiei noastre de tranzitie - si se pot arata efectele cumplite;

4. Se dovedeste astfel caracterul infractional si antinational al grupului care a ocupat puterea in stat dupa 1990, putindu-se anula legitimitatea "legalitatii" emanate de uzurpatori.

O astfel de cercetare nu se poate baza pe sprijinul teoreticienilor din solda Sistemului, care cautioneaza inselaciunile antisociale si infractiunile impotriva adevaratei justitii.

Ei se vor face in continuare ca nu stiu ca in teoriile rafinate ale statului si dreptului - se recunoaste nevoia de legitimitate sociala a legalitatii, care nu poate fi prezumata absolut, impotriva evidentelor.

Vor pretinde ca nu au observat in istorie lantul de uzurpari ale statelor, care a dus la capturarea populatiilor victima - dominate, explotate si distruse in numele "legalitatii".

Ca Hitler sau Stalin pot fi condamnati - dar nu si baza legala a regimului lor! Ca executarea lui Ceausescu este compatibila cu respectarea legalitatii regimului sau.

Cu capul in nisipul lozincilor botezate "principii", nu vor distinge justitia de echilibru, de justitia de lagar si de cea de tranzitie eliberatoare. Vor eluda faptul ca farsa atroce a legalitatii comuniste a dovedit ca se pot face si crime prin lege, nu numai impotriva ei.

Vor simula ca nu gasesc solutii pentru ca justitia sa apere sanatatea societatii, alaturi de anticorpii umani, nu sa lucreze pentru virusii ce cuceresc fabrica de drept.

Cit de coroziv poate fi formalismul (mediocritatea intelectuala) daca pina si unii justitiarii autentici admit ca vina lui Ceausescu a fost ca a tras in populatie fara acoperire legala! Ca si cum i-ar fi fost greu sa si-o confere, punind la lucru masina legalizanta a PCRului.

Bucurosi de critica aceasta debusolata, FSNistii au legiferat in 1990 dreptul de a trage in populatia revoltata, inchizind gura aparatorilor dreptatii… complexati de drept.

Reductionismul e folosit in acoperirea infractiunilor celor urcati deasupra legii. Tribunalele romanesti gazduiesc masacrarea dreptatii in numele "rationamentelor" simpliste, bazate pe lozinci gaunoase, folosite abuziv, interpretate dolosiv si concatenate fara discenamint.

Juristul roman crede ca "non-retroactivitatea" impiedica corectarea abuzurilor acoperite de legi abuzive, ca "autoritatea lucrului judecat"… in cadrul dreptului comunist - mentine sentintele criminale.

Nu observa ca "sarcina probei" nu mai poate reveni celui impiedicat metodic, de statul reclamat, sa caute in arhive. Nu intelege consecinta condamnarii comunismului asupra "prezumtiilor" aflate la "lumina si intelepciunile magistratului" (cod civil - art. 1203). Considera "cooperativizarea " neviciata de incalcarea consimtamintului (cod civil- art. 953).

Nu vede prin ce noi prevederi legale ar putea fi judecati post-mortem asasinii acoperiti in acesti 20 de ani de complicii lor, ramasi la putere. I se pare ca raspunderea delictuala (cod civil - art. 998) nu poate crea creante mostenitorilor (erezilor) care au acceptat succesiunea avutiilor jefuite de securicomunisti (in ciuda art. 774 - si a altora - din codul civil) .

Intelege in schimb "decaderea din drepturi" a victimei statului, care a ratat un termen pentru solicitarea retrocedarii casei sau "reconstituirii" terenului .

Aplica legea particulara, chiar cind contravine unei legi generale, dintr-o evidenta negligenta legislativa (si nu printr-o exceptare explicita). Ajunge astfel sa eludeze garantiile constitutionale si prevederile CEDO privind drepturile omului asumate de Romania, in numele unor "norme" locale (fapt interzis expres de articolul 20 din Constitutie).

Dar el crede ca incalcarea constitutiei de catre o lege (regulament etc) este valabila… pentru ca legile se presupun a respecta Constitutia. Intelege ca in caz de conflict al normelor, judecatorul nu poate transa pe loc in favoarea drepturilor omului, ci trebuie sa astepte rezolvarea "exceptiei de constitutionalitate" ridicata catre CC (Curtea Constitutionala) - instalata de PCR ca sa vegheze asupra Tranzitiei (a se studia deciziile penibile ale acestei institutii "terminatoare" - de exemplu, negarile dreptului de proprietate incalcat de comunisti si "reconstituit" arbitrar de urmasii lor).

O lege care ar statuta ca: "In Romania doi si cu doi fac cinci" … nu poate fi contestata. Legile puterii sint deasupra legilor naturii. Dogma invinge realitatea, "principiile" inving evidenta, teoria invinge existenta. Se invoca, de exemplu -senin - "prezumtia cunoasterii legii" si se "garanteaza dreptul la justitie" - masuri evident necesare in statul de drept; fara a se observa ca au devenit dovedibil ireale (cine poate urmari zi de zi fluviul legislativ incoerent si criptat?) si fatarnice (putini isi pot apara optimal interesele).

Aceste deficiente fatale ar fi trebuit sa produca masuri (ca educatia juridica in scoli si simplificarea legislatiei) si nu sa amplifice dependenta "tehnica" de avocati (care au monopolizat fara rusine dreptul de reprezentare).

Dar sistemul antijustitiar nu doreste ca victimele sale sa-si poata apara interesele, decit de persoane care nu pot merge prea departe in sprijinirea unui client - daca mai vor sa cistige prestigiu si bani. Daca ar deveni "antipatici", ar incepe sa piarda procesele sistematic si clientela s-ar orienta spre "avocatii cistigatori" (care au trecere la judecatori - dar nu prin excelenta argumentativa…) .

"Maestrii" de succes nici nu pot aloca prea mult timp unui dosar, avind in vedere cit cistiga pe minut. Victima comunismului mai are (ceva) sanse daca este reprezentata de un complice al celor pe care-i denunta (ca si retrocedarile, care s-au putut face, cind securistii si-au luat partea). Intr-un cadru teroretic formalist, obtuz si confuz, un "avocat" se "descurca" creeind instantei iluzia demonstratiei si clientului pe aceea a apararii intereselor sale.

Nici daca ar performa logic, nu ar avea succes. Cu zeci de procese pe zi, masina justitiara nu se poate impotmoli in rigoare. Jurisprudenta oculteaza problema operationalitatii (faptul ca dreptul rudimentar reculeaza in fata complexitatii). Codul de procedura nu prevede nici o obligatie privind calitatea "judecatilor", iar legile - nici o raspundere pentru rebutul/abuzul judiciar.

Organizarea unor concursuri (corupte) de selectie a mediocritatii docile prelungeste boala. Procuratura, magistratura si avocatura sint caste putrede lasate sa prospere cit timp protejeaza Sistemul (a se vedea si exemplul graitor al notarilor, selectati mafiot, platiti fabulos - nu pentru ca o vinzare sau o autentificare ar fi extenuante, ci pentru a nu dezvalui si altora "ingineriile" parafate.

Acordarea uluitoarelor "pensii speciale" (raportate doar la ultimul an de activitate) pentru "oamenii legii" care combat, printre altele… discriminarea - spune tot. Cum sa ofere despagubiri consistente unui fost detinut politic, judecatorul al carui salar si ale carui privilegii depind de partea reclamata, cum sa dramuiasca el dreptul la justitie echitabil, in contra intereselor lui?

Schematismul primitiv si imoral care piloteaza gindirea juristului produs de comunism si post-comunism care face ravagii in instante ar fi trebuit combatatut prin dezintoxicare, adica prin reluarea integrala a facultatii de drept… reformate.

Facultatile noastre nu vizeaza intarirea temeliei morale, rigorii in judecata, rafinamentului in interpretare, capacitatii de intrepretare a limbajului, intelegerii psihologiei individuale si sociale.

Absolventul hranit doar cu legi si lozinci (daca nu scapa complet de studiu, platindu-si notele) nu distinge Sau-ul de Si, nu neaga sirul de Si-uri prin Sau, contrapune gresit (crezind ca recunoasterea unui drept in situatia X inseamna negarea sa in alte situatii), manevreaza rau raportul particular-general, nu stapineste inductia completa, nu cunoaste rationamentele de tip probabilistic si foloseste dogmatic prezumtiile. Neputind asigura o judecata riguroasa si fecunda (nu numai nepartinitoare) e incapabil sa rezolve cazurile care ridica probleme de metadrept.

Iar piramida corectoare (recurs, apel, etc.) opereaza intr-o ierahie deseori inversata: de-abia in zonele superioare ale magistraturii se afla nedreptatitorii experimentati.

Gindirile si caracterele minime care au ocupat robele nu au nici o sansa sa observe ca reactia aparent paradoxala a victimelor dupa 1990 (care au parut a-si sustine fostii stapini) nu micsoreaza - ci mareste vinovatia manipulatorilor.

Ca exploatarea si exterminarea au fost insotite la noi cu domesticirea degeneranta de tip Pitesti, o intoxicare profunda pe care FSN-ul, in loc sa o intrerupa, a amplificat-o- pentru a-si asigura suportul "democratic".

Ca santajul exercitat asupra fostilor informatori, i-a obligat sa serveasca in continuare. Ca restul l-a facut o inselaciune atit de mare, ca nu incape in codul penal.

Ca daca s-ar fi prezentat in alegeri cu adevaratele sale intentii, FSN-ul ar fi pierdut. Ca a fost votat de jumatatea celor pacaliti, pentru a face ceea ce cealalta jumatate (a initiatilor) dorea sa evite.

Dupa "caderea vechiului regim", multe victime domesticite, colaborationiste, invinse, racordate, aliniate, alienate - nu au aratat interes pentru adevar si reparatie, nu au cerut condamnarea dresorilor, ba chiar au spart capul celor care o cereau, in Piata Universitatii. Dar toate acestea sporesc temeiul interventiei penale in apararea binelui social.

Producerea omului nou, fidelizat agresorului, pune probleme dificile justitiei, de care se poate trece numai cu inteligenta si sete de dreptate. Efectele pe termen lung ale experintelor de degenerare colectiva sint extrem de grave. Justitia normala trebuie sa apere libertatea si demnitatea, nu poate intoarce spatele la "reeducare".

3. Dar ce spune Europa?

Pentru dezintoxicarea spatiului juridic romanesc, nu putem astepta sprijin extern "de la virf", pentru ca stapinii de aiurea, care folosesc "legile" ca sa exploateze in liniste populatii domesticite, nu au interesul sa stirneasca indoieli privind legitimitatea "intrinseca" a legalitatii.

Siretenia profitorului gaseste resurse argumentative pentru a eluda, escamota, minimiza, criza de legitimitate pe care dreptul o ascunde in subsolul sau.

Aparatorii stabilitatii, continuitatii, pacii, compromisului, uitarii, supunerii - se vor feri de tulburarea apelor provocata de contestatarea dogmei "ordinii de drept", recomandind eventual manipulatorilor nostri sa fie mai discreti, mai performanti.

Prizonierii conformismului vor fi iritati cumplit daca le amintim ca la baza echilibrului social sta dreptatea - nu dreptul, adevarul - nu norma, cultura comunitara - nu Constitutia. Ca toate legile sint alcatuite din cuvinte, trimitind la idei si valori sociale, care necesita interpretare umana partajata - adevarata baza a dreptului.

Ca un judecator trebuie sa judece logica, sensul si efectul faptelor (respectind balizele legilor, pentru a se atenua subiectivismul si nedeterminarea) - nu sa aplice mecanic legi care, chipurile, acopera realitatea.

Folosirea "integrarii in Europa" pentru asigurarea nepedepsirii crimelor si conservarea pozitiilor cucerite prin ele - arata creativitatea injustitiei. Multi cred ca, daca ne-am judeca si pedepsi uzurpatorii, am fi aspru mustrati (poate chiar maziliti) de noua Poarta - in numele "aquis"-ului juridic european.

Exista si adevar in aceste consideratii. E previzibila apararea uzurpatorilor statului roman de catre cei cu care au facut cirdasie (economica sau politica). Ca e vorba de mic partenariat tilharesc sau de aservirea fata de forte care-si protejeaza slugile, ca pe niste fideli arendasi ai neocoloniei internationale in care a fost transformat fostul satelit "independent" al Moscovei.

E de asemenea clar ca judecarea crimelor comunismului, scotind in evidenta un genocid acoperit cu ideologie si o uzurpare de putere napirlind de la comunism la capitalism, nu poate place nici ideologilor de stinga (vechii tovarasi de drum, care-si ametesc adeptii cu frazeologia echitatii ),nici de dreapta (propagandisti ai avantajelor structurale ale capitalismului ). Ca acuzarea sistemului juridic si ridicarea voalului care acopera procesele de uzurpare nu va conveni "cancelariilor".

Am fi naivi sa asteptam sprijin in rasturnarea capusei noastre politice… de la alte capuse.

Dar "Europa" nu se reduce la oligarhia ei. Omologii nostri, prizonierii plaselor ghimpate (sau hipnozelor) legislative, ar putea rezona la tipatul de disperare a unei populatii otravite prin lege.

Co-cetatenii europeni ar putea sprijini ideea ca exista un prag al legitimitatii oricarei legalitati, dincolo de care se naste dreptul la revolta si la rasturnarea puterii uzurpatoare; operatie de chirurgie politica urmata nu numai de schimbarea legilor dar si de corectarea abuzurilor facute in numele vechilor legi si de pedepsirea celor care au compromis legalitatea.

Iar oligarhia occidentala trebuie sa evite gesturile revelatoare, deci nu ne-ar putea impiedica fatis sa luptam pentru o societate de drept. Nu sintem oficial colonie. Inca mai avem dreptul sa avem dreptul nostru, adaptat la problemele tarii.

Un demers justitiar bine dirijat si explicat, nu ar permite presiunile vizibile din exterior in favoarea impunitatii si degradarii sociale. Ele ar apare ca o complicitate cu banda care a uzurpat institutiile statului si care poate infesta si alte tari.

Daca ne-ar soma sa ne supunem uzurparii, liderii occidentali s-ar compromite si pune in pericol.

Dimpotriva, indemnurile oficiale la insanatosirea justitiei noastre vor continua - si poate ca sint partial sincere. Raspindirea cangrenei sociale de la noi are de ce ingrijora, poate mai tare decit faptul ca ne-am infrunta frontal cu rapitorii statului nostru.

Ce se poate reprosa cetatenilor care constata starea de fapt a anomiei generalizate si lanseaza lupta pentru reabilitarea justitiei si relegitimarea unei legalitati puse in pericol de impunitatea uzurpatorilor puterii?

Partea-I-Ioan Rosca-12 decembrie 2009

Preluat din : http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp.htm

De studiat  : http://www.procesulcomunismului.com/marturii/default.asp.htm