Cronologie privind CADA şi ADM......._28 decembrie 1989 – 7 ianuarie 1990: un grup de opt ofiţeri din comandamentul Diviziei 57 Tancuri din Bucureşti iniţiază constituirea „Cluburilor militare” (preconizate ca organisme „profesionale, neguvernamentale, independente, nealiniate şi în afara structurii organizatorice a MApN, întemeiate pe principiile democraţiei depline”, care să contribuie la profesionalizarea şi modernizarea armatei, la ameliorarea performanţelor structurilor de conducere militare; conducerea MApN, ministrul Nicolae Militaru, interzice cu brutalitate această iniţiativă - sfârşitul lui ianuarie, începutul lui februarie 1990: reprezentanţi ai ofiţerilor din aviaţia militară se întâlnesc la nivel naţional şi solicită clarificarea implicării armatei în reprimarea manifestaţiilor din decembrie 1989 şi fac propuneri de schimbare a comenzii aviaţiei militare.

- 8 februarie 1990: militari din garnizoana Topraisar şi studenţi de la Academia militară tehnică încep să protesteze faţă de ignorarea nemulţumirilor lor privind abuzurile şi presiunile la care sunt supuşi din partea şefilor (semnalări în presă: „Concret”, februarie 1990 – „Sîntem cu voi”; „Expres”, 13 februarie – „Armata împotriva Armatei”, „Baricada, 14 februarie etc)

- 8 februarie 1990: din iniţiativa unor ofiţeri din unităţile din Timişoara, care doreau clarificarea implicării unităţilor şi subunităţilor lor, dar şi a armatei în general, în represiunea militară din decembrie 1989, la Casa armatei din Timişoara, conducerea Diviziei 18 mecanizată şi a garnizoanei convoacă reprezentanţii tuturor unităţilor militare din Timişoara; ofiţerii din unităţi nu sunt de acord cu abordarea propusă de şefii diviziei şi garnizoanei (urmărind să ocolească fondul problematicii propusă de ofiţeri) şi decid să acţioneze coordonat pentru ca dezideratele lor să fie aduse la cunoştinţa responsabililor politici şi militari de la nivel naţional

- 10 februarie 1990: la o nouă întâlnire, reprezentanţii unităţilor decid înfiinţarea Comitetului de acţiune pentru democratizarea armatei (CADA); în cursul aceleiaşi zile la postul de televiziune publică locală mr Nicolae Durac citeşte un Apel al grupului de ofiţeri care au iniţiat CADA

- 11 februarie 1990: reprezentanţii unităţilor din trupele terestre din Timişoara se solidarizează cu ofiţerii aviatori din garnizoană, împotriva cărora generali veniţi de la Bucureşti preconizau să ia măsuri disciplinare; în aceeaşi zi, un grup de ofiţeri din toate armele, reprezentînd CADA, pleacă la Bucureşti

- 12 februarie 1990: grupul de la Timişoara, împreună cu reprezentanţii mai multor unităţi militare din aviaţie, redactează “Apelul către preşedintele Consiliului provizoriu de uniune naţională (CPUN)”; Apelul a fost publicat la 14 februarie 1990 în „România liberă” şi revista "22", respectiv în ziarul „Dreptatea”, la 16 februarie

- 12 februarie 1990: întâlnirea CADA cu viceprim-ministrul Gelu Voican-Voiculescu; prin rezultate, întâlnirea este practic nerelevantă în raport cu propunerile şi dezideratele cuprinse în Apelul din 12 februarie 1990; în cadrul întâlnirii, viceprim-ministrul sugerează „reabilitarea” generalului Stănculescu şi, totodată, incriminarea şi contestarea încă şi mai categorică a ministrului Nicolae Militaru, sugestie care are ecou printre ofiţerii prezenţi; sub diverse pretexte, ofiţerilor le este refuzată o întâlnire cu preşedintele CPUN Ion Iliescu

- 12 februarie 1990: Miting la Timişoara pentru susţinerea CADA („România liberă”, 13 februarie 1990)

- 13 februarie 1990: din dispoziţia conducerii MApN, la Institutul de marină militară de la Constanţa este organizată o adunare a ofiţerilor cu scopul blamării acţiunilor CADA; ofiţerii Institutului votează covârşitor împotrivă (cu toate acestea, conducerea Institutului transmite la Bucureşti o telegramă de susţinere a conducerii Ministerului – în „România liberă” din 14 februarie 1990: Comunicat al MApN de condamnare a CADA şi articolul "Blamarea ofiţerilor nu s-a validat")

- 14 februarie 1990: întâlnirea CADA cu prim-ministrul Petre Roman; cerinţele CADA sunt acceptate în principiu, drept care ofiţerii vor decide să părăsească Palatul Victoria (fapt ce va produce dezamăgire populaţiei, care nu crede în sinceritatea declaraţiilor primului ministru – revista „Expres” nr 34/septembrie 1990, „CADA - democraţia rasă în cap”); CADA a fost recunoscut inclusiv formal de reprezentanţii Guvernului României prin Procesul verbal nr 284/PR din 15.02.1990 al întâlnirii cu prim-ministrul Petre Roman

- 16 februarie 1990: revista „22” redă dialogul reprezentanţilor CADA cu GDS („Ce a adus Revoluţia armatei române”)

- 16 februarie 1990: demonstraţie la Braşov de solidaritate cu CADA („România liberă” din 17 februarie 1990)

- 17 februarie 1990: generalul Stănculescu este numit ministru al Apărării (îl înlocuieşte pe generalul Militaru)

- 27 februarie 1990: ziarul „Adevărul” informează că ofiţerii din CADA apreciază drept promiţătoare discuţiile cu noul ministru Stănculescu

- 27 februarie 1990: ziarul „România liberă” – „Revenire la normal”; MApN aduce la cunoştinţă măsurile luate: trecerea în rezervă a generalilor reactivaţi; comisii de analiză a activităţii militarilor; se convoacă reuniunea reprezentanţilor aleşi democratic din unităţile militare pentru data de 12 martie 1990, la care va participa şi preşedintele CPUN Ion Iliescu

- 9 martie 1990; ziarul „România liberă” semnalează că există probleme cu respectarea criteriilor de alegere a ofiţerilor care urmează să participe la întâlnirea din 12 martie 1990

- 12 martie 1990: întâlnire a conducerii Ministerului Apărării cu comandanţii de mari unităţi şi de unităţi, cu membrii grupului de iniţiativă CADA şi cu reprezentanţii aleşi din unităţi şi instituţii militare de învăţământ din întreaga armată; o întâlnire mai mult formală, care ocoleşte clarificările ce se impuneau inclusiv ca urmare a propunerilor CADA; discursul ministrului Stănculescu evită clarificările; la finalul întâlnirii soseşte Ion Iliescu, care este aplaudat entuziast (anterior generalul Guşe fusese ovaţionat); impresia generală este că ideile CADA sunt încet dar sigur deturnate („România liberă” din 13 martie titrează în consecinţă: „Deocamdată, mişcare în cerc”)

- 14 martie 1990, Comisia guvernamentală constituită la nivelul judeţului Timiş, la 22 februarie 1990, prin Hotărârea nr 566 a primului ministru, pentru clarificarea implicării armatei în evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara, condusă de colonelul Viorel Oancea, „propune cercetarea penală de către Procuratura militară Timişoara, a următorilor: general-maior Guşe Ştefan, general-locotenent Chiţac Mihai, general-locotenent Stănculescu Victor, maior Ilie Nicolae, maior Sucală Ioan”; Comisia guvernamentală a fost desfiinţată imediat după mineriada din iunie 1990; atunci când s-a constituit Comisia pentru Timişoara, nu a fost acceptată propunerea CADA de a se constitui comisi similare şi pentru evenimentele din Bucureşti, Sibiu şi Braşov; un asemenea organism ar fi fost necesar şi pentru investigarea evenimentelor de la Cluj-Napoca

- 20 – 25 martie 1990: se constituie Acţiunea „Pentru dreptate militară”, iniţiată de cpt Valerian Stan şi un grup de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din două unităţii militare din Bucureşti (02658 şi 01305); este transmis presei şi Secţiei de presă / purtătorului de cuvânt al MApN Apelul grupului de iniţiativă „Pentru dreptate militară”

- 3 aprilie 1990: Apelul grupului de iniţiativă „Pentru dreptate militară” este publicat în ziarul „Dreptatea”

- 11 aprilie 1990: săptămânalul MApN „Armata poporului” redă trunchiat şi falsificator un dialog pe care redactorul mr Vasile Popa l-a avut cu cpt Valerian Stan

- 19 aprilie 1990: Apelul grupului de iniţiativă "Pentru dreptate militară" este publicat de ziarul „România liberă”

- 25 aprilie 1990: săptămânalul „Armata poporului” publică Apelul Acţiunii „Pentru dreptate militară”

- 18 mai 1990: revista „Expres” publică un punct de vedere critic al Acţiunii „Pentru dreptatea militară” faţă de avansarea în grad a unor ofiţeri superiori care au participat la reprimarea militară a manifestaţiilor din decembrie 1989 (Tiberiu Costache, Gheorghe Carp, Mircea Mureşan, Ionel Marin)

- sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie 1990: reprezentanţi ai ADM au mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai CADA pentru a armoniza într-o măsură mai mare punctele de vedere referitoare la reforma şi modernizarea armatei; se convine, între altele, că este necesar să se propună ca implicarea în reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din decembrie 1989 să fie clarificată inclusiv cu privire la noul ministru al Apărării, generalul Stănculescu (în principal din necesitatea ca vulnerabilitatea sub acest aspect a generalului să nu greveze procesul de modernizare a armatei şi clarificarea acţiunilor ei din decembrie 1989); s-a convenit de asemenea asupra ideii că „decomunizarea” armatei ar trebui să constituie o premisă pentru înnoirea şi profesionalizarea acesteia

- 4 mai 1990: conferinţă de presă comună a Ministerului Apărării Naţionale şi CADA (evenimentul este relatat în „Armata poporului” din 9 mai 1990)

- 16 mai 1990: „Armata poporului” informează despre întâlnirile pe care ministrul Stănculescu, împreună cu ofiţeri membri ai CADA le-au avut cu Ion Raţiu, Radu Câmpeanu şi Ion Iliescu, candidaţi la preşedinţie, în alegerile de la 20 mai 1990

- 5 iunie 1990: ziarul „România liberă” publică un „Comunicat CADA” (semnat de ofiţerii Cornel Şurcu, Ioan Bărbuţă, Petru Liţiu, Silviu Popescu, Ioan Inel, Octavian Chiriac, Nicolae Cârligeanu, Ion Didoiu şi Laurenţiu Ungur); în esenţă, Comunicatul: notează că la solicitarea CADA a fost constituită Comisia guvernamentală pentru investigarea participării armatei la acţiuni militare, în decembrie 1989, la nivelul judeţului Timiş (nu au fost acceptate comisii similare la nivelul municipiilor Bucureşti, Sibiu şi Braşov); informează că cerinţa inclusă în Apelul din 12 februarie 1990 de numire a unui ministru civil al Apărării „a fost impusă la momentul respectiv de necesitatea înlocuirii fostului ministru al Apărării, generalul de armată Nicolae Militaru” (CADA asumă explicit, astfel, o stratagemă pentru aducerea generalului Stănculescu în locul generalului Militaru la conducerea armatei); caracterizează pe noul ministru al Apărării, generalul Stănculescu, drept „persoana cea mai autorizată din punct de vedere moral şi profesional să comande Armata României” (CADA făcea o asemenea apreciere deşi era cunoscută participarea generalului Stănculescu la represiunea militară de la Timişoara, dar şi în contextul în care peste circa două săptămâni, în urma alegerilor din 20 mai 1990, urma să fie desemnat un nou Guvern, şi deci şi un nou ministru al Apărării);

-aduce o critică severă ministrului de Interne generalul Mihai Chiţac întrucât, dată fiind participarea la represiunea militară de la Timişoara, menţinerea acestuia în funcţie ar fi reprezentat „o gravă ofensă adusă memoriei eroilor Revoluţiei” (aprecierile diametral opuse făcute la adresa generalilor Stănculescu şi Chiţac scot în evidenţă lipsa de obiectivitate şi atitudinea partizană a ofiţerilor Comitetului); aduce mai multe critici şi formulează mai multe solicitări cu privire la activitatea şi rolul Ministerului de Interne (acest fapt va fi speculat ulterior ca „motivare” a aşa zisei hotărâri de „desfiinţare” a CADA);

-reafirmă principiul potrivit căruia „armata nu are inamici în interiorul ţării” şi, în consecinţă, nu trebuie să mai primească misiuni asemănătoare celor din decembrie 1989 (aceste aprecieri vor fi criticate dur, dar şi complet nejustificat, de preşedintele Iliescu, pe timpul „mineriadei” din iunie 1990, când a acuzat „pasivitatea armatei” în contextul acelor evenimente – ocazie cu care a solicitat ca organisme precum CADA şi ADM să fie interzise)

- 6 iunie 1990: ziarele „România liberă” şi „Adevărul” publică un Comunicat prin care Ministerul Apărării Naţionale reacţionează dur şi ameninţă cu măsuri care vor merge până la retragerea calităţii de militar; Consiliului superior de conducere al Ministerului de interne protestează şi el pentru imixtiunea în treburile Ministerului pe care şi-a permis-o CADA; este publicat de asemenea un Protest al Ministerului de Interne faţă de publicarea de către „România liberă” a „Comunicatului destabilizator al CADA” (se reproşează inclusiv că sunt aduse acuzaţii numai generalului Chiţac şi nu şi generalilor Stănculescu şi Ştefan Guşe, care au fost şi ei la Timişoara)

- 7 iunie 1990: „România liberă”- publică un Comunicat din partea CADA, ca reacţie la Comunicatul MApN din ziua precedentă (Comunicatul este practic un pas înapoi faţă de cel care a generat reacţiile critice, precizîndu-se, între altele, că acest din urmă demers nu vrea să provoace noi tensiuni); se menţionează că la Apelul CADA din 12 februarie 1990 au aderat majoritatea unităţilor militare

- Societatea „Timişoara” cheamă organizaţiile Alianţei naţionale pentru Proclamaţia de la Timişoara (ANPT) să sprijine CADA şi anunţă organizarea, pe 8 iunie 1990, a unui miting de susţinere a CADA

- 8 iunie 1990: Acţiunea „Pentru dreptate militară” face public Apelul către noua conducere a ţării; se solicită în principal ca, după alegerile din 20 mai 1990, la conducerea armatei (îndeosebi ca ministru al Apărării) să fie desemnate persoane fără vulnerabilităţi decurgînd din trecutul lor comunist sau din „participarea la acţiuni militare represive în decembrie 1989” (Comunicatul a fost preluat de ziarul „Dreptatea” din 8 iunie 1990); în urma acestui Apel, un general din cadrul MApN (al cărui nume nu a fost reţinut) a încercat să-l convingă pe cpt Valerian Stan ca ADM să renunţe la „criteriul” vulnerabilităţii dată de participarea la represiunea militară din decembrie 1989; „argumentul” era că respectivul criteriu ar fi reprezentat o „generalizare injustă la adresa întregii armate” (în realitate, însă, pledoaria generalului viza să descurajeze opoziţia la foarte probabila reconfirmare în funcţia de ministru a generalului Stănculescu, „personalitatea cea mai autorizată pentru această poziţie” – cum l-a caracterizat generalul de la Minister)

- 9 iunie 1990: ziarul „Timişoara” relatează despre mitingul de susţinere a CADA din Timişoara (Piaţa Unirii) din 8 iunie 1990; ziarul „Dreptatea” publică un Comunicat al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, Ligii studenţilor şi Grupului independent pentru democraţie prin care este susţinut Comunicatul CADA din 5 iunie 1990 şi este criticată reacţia Ministerului Apărării şi a celui de Interne la acesta; ziarul „Libertatea” publică un protest al col Ion Marin faţă de Comunicatul CADA din 5 iunie 1990 (se susţine, contrar adevărului, că ofiţerii CADA ar cerut ca militarii să nu participe la alegeri)

- 11 iunie 1990: aşa zisul Consiliu militar superior al Armatei / al MApN (organism nelegal în raport cu legislaţia în vigoare la acea dată privind organizarea şi funcţionarea MApN – Decretul nr 444/1972 -, astfel cum s-a arătat mai sus, în secţiunea V) are o „întrunire” în care este incriminată activitatea CADA (în principal ca urmare a Comunicatului CADA din 5 iunie 1990) şi apreciază că respectivul Comitet este „nereprezentativ” la nivelul armatei; „hotărârea CMS” nu este făcută publică în aceeaşi zi, ci numai în data de 14 iunie 1990 (cu privire la această amânare, a se vedea nota de subsol 21)

- 12 iunie 1990: în ziarul „România liberă”, ofiţerii Viorel Tocan şi Gheorghe Jorj din Braşov exprimă solidaritatea cadrelor militare din această garnizoană cu dezideratele CADA, inclusiv pentru a fi cunoscut adevărul despre participarea armatei la revoluţie

- 14 iunie 1990: în discursul din balconul Palatului Victoria, prin care a acuzat evenimentele din 13 iunie din Bucureşti („rebeliunea legionară cu care s-a confruntat în aceste zile poporul român”) şi a îndemnat minerii să „restabilească ordinea”, preşedintele ales Ion Iliescu a adus acuzaţii CADA şi ADM şi a cerut interzicerea lor, cu pretextul că aşa zisa „teorie a armatei pasive” pe care ar fi susţinut-o CADA şi ADM ar fi îngreunat folosirea armatei în 13 iunie 1990 (netemeinicia acestor acuzaţii rezulta

inclusiv din declaraţiile comandantului Armatei 1 de la acea dată, generalul Dumitru Polivanov, care făcuse public faptul că nu a existat nicio o împrejurare care să îngreuieze acţiunea forţelor militare în evenimentele respective, acestea acţionînd atunci când şi cum a solicitat şeful Marelui stat major, generalul Vasile Ionel (ministrul Stănculescu era plecat din ţară) – a se vedea, de exemplu, revista „Flacăra” nr 28 din 10-16 iulie 1991, Paul Vinicius, „Ziua cea mai lungă”; că armata a participat la misiunile care i-au fost stabilite cu ocazia acelor evenimente rezultă şi din relatările cuprinse în ziarul „Armata poporului”, ulterioare evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (de exemplu, în ediţia din 20 iunie 1990 – „Pentru restabilirea ordinii şi liniştii”); acuzaţiile aduse CADA şi ADM de către preşedintele Iliescu au contat şi ele în „hotărârea” pe care aşa zisul Consiliu militar superior al MApN / al Armatei a anunţat-o prin presă, la 14 iunie 1990, cu privire la „interzicerea” CADA şi ADM – pentru ca ulterior, în anii în care Parchetul a anchetat evenimentele din iunie 1990, generalul Vasile Ionel, fostul şef al Marelui stat major (dar şi generalul cel mai influent în cadrul aşa zisului Consiliu militar superior al Armatei / al MApN), să declare procurorilor militari că i-ar fi cerut în acele zile preşedintelui Ion Iliescu "să nu implice Armata în această acţiune de restabilire a ordinii în Piaţa Universităţii deoarece legea interzice acest lucrui" şi că a fost ignorat de preşedinte (a se vedea “România Liberă, 9 august 2007: „Iliescu a condus personal asaltul din 13 iunie 1990”)

- 14 iunie 1990: Guvernul dă publicităţii un Comunicat, semnat de primul ministru Petre Roman prin care: se face un scurt istoric al CADA şi dialogului de până atunci cu responsabili guvernamentali (exprimînd între altele şi „convingerea că şi în armată se cer promovate măsuri de democratizare”); sunt reţinute unele măsuri administrative şi normative adoptate ca urmare a solicitărilor CADA; le sunt reproşate ofiţerilor Comitetului faptul că ar fi „încălcat norme ale legislaţiei ţării şi prevederilor regulamentelor militare” (fără a se face nicio referire cât de cât concretă la actele normative pretins încălcate) şi şi-ar fi „arogat dreptul de a acţiona în numele armatei” dînd publicităţii comunicate referitoare la probleme ale instituţiei militare „pentru care nu au nicio competenţă, şi niciun mandat” (este menţionat Comunicatul CADA din 5 iunie 1990); se cere MApN să adopte „măsuri corespunzătoare pentru încetarea activităţii CADA” întrucât „astfel de activităţi pot genera confuzii, subminează idealurile democraţiei”, determinînd reacţii din partea autorităţilor şi a „cetăţenilor ce adoptă o atitudine responsabilă faţă de armată”; unele observaţii cu privire la netemeinicia actului Guvernului şi a solicitării de interzicere a CADA sunt făcute în cadrul secţiunii V de mai sus; Comunicatul a fost publicat inclusiv în ediţia din 20 iunie 1990 a săptămânalului „Armata poporului”

- 14 iunie 1990: printr-un Comunicat de presă, aşa numitul Consiliului militar superior al MApN / al Armatei anunţă interzicerea CADA şi a „oricăror grupuri şi comitete constituite în afara cadrului legal al armatei”; Comitetului îi sunt aduse mai multe acuzaţii, asemănătoare celor din Comunicatul Guvernului din 14 iunie (inclusiv privind Comunicatul din 5 iunie 1990), dar şi acelea că „a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii sociale, aşa cum s-a văzut în zilele de 13 şi 14 iunie 1990”, „atragerea personalului armatei în sprijinul Proclamaţiei de la Timişoara” sau „trecerea în rezervă în acest an a sute de cadre superioare ale armatei”; observaţii cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia aşa zisei hotărâri a aşa zisului CMS, inclusiv cu privire la nelegalitatea organizării şi funcţionării pretinsului Consiliu sunt făcute în cadrul secţiunii V de mai sus; Comunicatul a fost publicat inclusiv în ediţia din 20 iunie 1990 a săptămânalului „Armata poporului”; publicaţiile pro-guvernamentale şi favorabile mediilor cele mai conservatoare din armată, în frunte cu „Adevărul” (care în 15 iunie a publicat integral Comunicatul), au salutat entuziaste măsurile represive anunţate; „hotărârea” făcută publică la 14 iunie fusese luată de fapt la data de 11 iunie 1990 (cu privire la amânarea anunţării ei, a se vedea nota de subsol 21)

- 18 iunie 1990: Acţiunea „Pentru dreptate militară” face public textul „Precizări din partea ADM”; textul, care aducea câteva noi informaţii şi precizări cu privire la ideile pe care ADM le propusese dezbaterii cadrelor militare, a fost refuzat, ca şi alte materiale anterioare, de redacţia „Armata poporului”; difuzat presei civile, a fost preluat de două sau trei publicaţii (între ele ziarul „Dreptatea” din 18 iunie 1990)

- 21 iunie 1990: cpt Valerian Stan este chemat la ordinul comandantului Armatei 1, generalul Dumitru Polivanov, care pe un ton sever şi aproape ultimativ, a cerut să fie susţinut ministrul Apărării, generalul Stănculescu

- 22 iunie 1990: cpt Valerian Stan este chemat, împreună cu generalul Polivanov la ministrul Apărării, generalul Stănculescu; i se reproşează, complet nejustificat (şi fără nici măcar un exemplu concret, deşi a solicitat acest lucru), că ar asuma atitudini în favoarea „unor partide politice” („istorice”, s-a sugerat); întrucât ar fi „existat date de la serviciile de informaţii” că era frecvent căutat la telefon de „mulţi ofiţeri, ziarişti şi politicieni”, ministrul l-a avertizat pe ofiţer că „îi va fi schimbat numărul de telefon de acasă”

- 26 iunie 1990: în jurul orei 16.00, cpt Valerian Stan este anunţat telefonic, de la Romtelecom (companie de stat, la acea dată), că i-a fost schimbat numărul de telefon pe care îl avusese până atunci, în Bucureşti – 77.38.07; deşi cere, ofiţerul nu primeşte nicio explicaţie privind acestă decizie, luată fără o cerere ori vreun acord din partea sa

- 26 iunie 1990: ziarul „Adevărul” (şi, ulterior, şi „Armata poporului”) publică un Comunicat comun al ministerelor Apărării (ministrul Stănculescu) şi de Interne (noul ministru Doru Viorel Ursu) prin care se protestează împotriva pretinselor încercări de învrăjbire a celor două instituţii (era vizat Comunicatul CADA din 5 iunie 1990)

- 11 iulie 1990: ziarul „Adevărul” (Dragomir Horomnea) denunţă pretinsele acţiuni destabilizatoare ale CADA şi aduce în discuţie participarea generalului Stănculescu la reprimarea de la Timişoara

- 25 iulie 1990: Scrisoare CADA către Parlament şi Guvern (sunt explicate, în principal, motivele din care CADA considera nejustificate acuzele şi măsurile anunţate împotriva sa de către Consiliul militar superior, la 14 iunie 1990)

- 1 august 1990: „România liberă” publică un dialog cu ofiţeri din CADA (Petru Liţiu, Octavian Chiriac, Silviu Popescu, Nicolae Cârligeanu şi Ioan Inel); ofiţerii remarcă schimbarea totală, în rău, a atitudinii ministrului Stănculescu după alegerile din 20 mai 1990; CADA nu se consideră desfiinţat prin anunţul Consiliului militar superior întrucât Comitetul nu este alcătuit de sus în jos

- 7 august 1990: ziarul „Adevărul” (Dumitru Tinu) denunţă dur faptul că încă n-a fost desfiinţat CADA, conform cu anunţul „Consiliului militar superior al Armatei” din 14 iunie 1990, precum şi practic toate ideile pentru care Comitetul milita, care, între altele, ar fi „făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii sociale, aşa cum s-a văzut în zilele de 13 şi 14 iunie 1990"

- 22 august 1990: Acţiunea „Pentru dreptate militară”, printr-un Comunicat (transmis în prealabil conducerii MApN şi apoi presei – publicat în ziarul „România liberă”), apreciază drept nejustificată şi dăunătoare procesului reformator din armată atitudinea din ultimele luni ale conducerii armatei faţă de CADA şi dezideratele sale; este afirmată disponibilitatea ADM pentru o conlucrare mai strânsă cu CADA, inclusiv pentru fuziunea lor

- 18 august 1990: întâlnire a ministrului Apărării, generalul Stănculescu, cu unii membri ai CADA şi ADM; ministrul se interesează de opinia ofiţerilor despre evoluţiile din armată (nu a exprimat vreo opoziţie cu privire la continuarea acţiunilor ofiţerilor CADA şi ADM)

- 22 august 1990: presa este informată în legătură cu faptul că în unităţile militare ale MApN se declanşase o amplă campanie împotriva studenţimii şi partidelor istorice, care erau prezentate drept „medii ale renaşterii mişcării legionare” (sub titlul „E oare adevărat?”, ziarul „Dreptatea” publică informaţii şi un comentariu în legătură cu această situaţie)

- 27 august 1990: ca urmare a Comunicatului din 22 august 1990, cpt Valerian Stan este „anchetat” de generalul Lucian Culda, fost propagandist comunist înainte de 1989, iar după, şef al Direcţiei pentru educaţie patriotică şi cultură a armatei – Direcţia a fost înfiinţată prin Decretul nr 13 din 3 ianuarie 1990 a preşedintelui CFSN Ion Iliescu, prin desfiinţarea Consiliului politic superior al armatei condus de fostul general Ilie Ceauşescu (şi prin preluarea majorităţii activiştilor PCR din respectivul Consiliu) şi care la rândul ei avea să fie desfiinţată la solicitarea CADA şi ADM; întrucât nu avea să reproşeze în concret nicio încălcare a legilor şi regulamentelor militare în vigoare la acea dată, generalul Culda (asistat de colonelul Vasilescu de la Direcţia de cadre şi învăţământ) pretexta „ancheta” sa cu grija – complet nejustificată şi ea – de a preveni asumarea de către ofiţerii ADM a unor atitudini sau poziţii ale „partidelor politice, istorice mai ales”

- 29 august 1990: ziarul „Azi” publică un „Apel al Armatei din Transilvania către popor”, semnat de generalul Paul Cheler, comandantul acestei Armate, cerînd ca armata să fie unită pentru ca să nu se mai întâmple „trădări” precum Dictatul de la Viena (generalul reprezenta curentul naţionalist-comunist din armată, ostil CADA şi ADM); Apelul a fost publicat şi în „Realitatea românească din 29 august 1990 şi în „Viitorul” din 31 august 1990

- 7 şi 14 septembrie 1990: revista „România mare” (gen rez Radu Theodoru) publică articolul în două părţi „Armata” în care atacă dur mai multe dintre ideile pentru care militau CADA şi ADM

- 8 septembrie 1990: în ziarul „Adevărul”, colonelul Aurelian Tatomir atacă şi el dur CADA şi ADM solicitînd între altele interzicerea prin lege a unor asemenea forme asociative (care nu încălcau, însă, nicio normă legală sau regulamentară); acelaşi ofiţer a mai publicat articole denigratoare la adresa CADA şi ADM şi în „Armata poporului” (în ediţia din 25 iulie 1990, de exemplu)

-20 septembrie 1990: la sediul Grupului pentru dialog social are loc o întâlnire a unor membri ai CADA şi ADM

- 22 septembrie 1990: ziarul „Dreptatea” relatează despre o întâlnire a Grupului pentru dialog social cu CADA, pentru a cunoaşte mai bine preocupările ofiţerilor reuniţi în acest Comitet

- 22 septembrie 1990: la căminul de garnizoană din strada Haiducului are loc o întâlnire între ministrul Apărării, generalul Stănculescu şi membri ai CADA şi ADM; ministrul se interesează de opinia ofiţerilor despre evoluţiile din armată şi promite că va face o declaraţie publică de susţinere în continuare a CADA şi ADM (precum şi că va decide în legătură cu atitudinea deschis ostilă a generalului Vasile Ionel, şeful Marelui stat major, faţă de procesul de înnoire a armatei); ministrul nu îşi va ţine ulterior niciuna dintre cele două promisiuni

- 25 septembrie 1990: ziarul „România liberă” publică un Protest („Noi acte de intoleranţă în armată”) prin care membri ai CADA şi ADM iau atitudine faţă de trecerea abuzivă în rezervă a maiorilor Gheorghe Sânmărtineanu (din Timişoara) şi Viorel Tocan (din Braşov), susţinători ai ideilor pentre care militau CADA şi ADM (ulterior se pare că mr Tocan a fost reactivat ca ofiţer); măsura trecerii în rezervă a fost iniţiată de şeful Marelui stat major, generalul Vasile Ionel şi era „motivată” prin aceea că ofiţerii ar fi fost prezenţi la acţiunile unor organizaţii civice, apolitice (dintre cele „neagreate” de conducerea politică şi militară de atunci, spre deosebire de organizaţii precum Uniunea „Vatra Românească”, naţionaliste şi susţinătoare declarate ale partidelor de aceeaşi orientare, în care ofiţerii erau încurajaţi chiar de către conducerea armatei să se înscrie şi să activeze – nota noastră)

- 26 septembrie 1990: ca urmare a apariţiei Protestului din ziua precedentă, cpt Valerian Stan, iniţiator al demersului, a fost anchetat, abuziv şi împotriva atribuţiilor legale care îi reveneau, de către lt col Vladimir Lucinski, şef al Biroului de contraspionaj al Armatei 1 (întrucât prin acţiunea sa ofiţerul era conştient că îşi depăşise atribuţiile legale, dar şi pentru că în demersul pe care cpt Valerian Stan îl iniţiase nu a constatat nimic nelegal sau neregulementar, lt col Lucinski nu a putut să facă vreo propunere de sancţionare a ofiţerului)

- 26 septembrie 1990: revista „Flacăra” publică un interviu („Şi militarii au dreptul la democraţie”) cu Guito Janzegers, din Belgia, vicepreşedinte al EUROMIL, organizaţie care militează pentru drepturile de asociere ale militarilor; co-vicepreşedintele EUROMIL speră că şi în România va putea fi respectat dreptul la asociere al militarilor – începutul a fost promiţător, generalul Stănculescu se declară pentru, sprijinind iniţiativa CADA, dar după 13 iunie 1990 situaţia s-a schimbat

- 29 septembrie 1990: în „România liberă” este publicat textul „Nu tolerăm indisciplina militară”, semnat de „Personalul din Marele stat major”, ca reacţie la Protestul CADA şi ADM din 25 septembrie 1990; se suţine că aceşti instigatori (din CADA şi ADM) nu reprezintă pe nimeni, trebuie daţi pe mâna procuraturii; democratizarea se face disciplinat; generalul Vasile Ionel este prezentat foarte favorabil în Comunicatul anonim al „personalului” din instituţia pe care o comanda

- 17 octombrie 1990: în ziarul „România liberă” – „Dorim o armată modernă şi unită”, spicuiri din conferinţa de presă a ministrului Apărării Stănculescu din 16 octombrie 1990: i s-a sugerat ca armata să ia puterea în ţară, idee pe care o respinge; CADA nu mai există, membrii ei putînd să se exprime în cadrul Asociaţiei cadrelor militare; nu a deranjat ce au cerut ei ci forma lor de organizare – nota noastră: cu privire la netemeinicia imputaţiilor referitoare la „forma de organizare”, se pot vedea menţiunile făcute mai sus în secţiunea V); în aceeaşi ediţie, sunt publicate, sub semnătura ofiţerilor Octavian Chiriac şi Petru Liţiu, membri CADA, „Propuneri de prevederi pentru Constituţia României privind Armata şi apărarea naţională”

- în ediţia 42 (45) / octombrie 1990 a „Armatei poporului” sunt prezentate puncte de vederi şi atitudini ale unor ofiţeri CADA (mr Octavian Chiriac şi Silviu Popescu)

- 19 octombrie 1990: ziarul „Tineretul liber” face relatări de la conferinţa de presă a ministrului Apărării Stănculescu din 16 octombrie 1990 – înfiinţarea Asociaţiilor cadrelor militare înscrise în EUROMIL (acţiune controlată în fapt integral de conducerea armatei)

- 31 octombrie 1990: revista „Flacăra nr 44, „E vinovat maiorul Chiticaru?” – descrie cazul Constantin Chiticaru, maior în Timişoara, unul din iniţiatorii CADA; hărţuit şi injuriat la unitate şi în presă, el a cerut trecerea în rezervă, care i s-a aprobat imediat în temeiul art 47 lit d din Satatutul corpului ofiţerilor (trecere în rezervă la cerere din motive întemeiate); în mod asemănător ar fi fost trecuţi în rezervă mr Octavian Chiriac, lt col Constantin Grecu, maistrul militar Traian Stancu (care a făcut parte din Comisia guvernamentală de investigare a participării armatei la revoluţie, ocupîndu-se de cazul generalului Stănculescu); cu privire la trecerea în rezervă a lt col Constantin Grecu şi mr Octavian Chiriac se impune văzută nota de subsol 26 de mai jos

- 5 noiembrie 1990: întrucât avea indicii că se preconiza să fie numit la comanda unei subunităţi care „la nevoie” să intervină la mitingul anunţat de Alianţa Civică pentru 15 noiembrie 1990, cpt Valerian Stan a adresat comandantului unităţii din care făcea parte un raport scris (cu numărul CR 205) prin care solicita să nu îi fie încredinţată această misiune (contrară de altfel misiunilor pe care prin lege armata le avea la acea dată); există indicii că această solicitare a constituit un motiv pentru care, la data de 17 noiembrie 1990, ofiţerul a fost trecut în rezervă (a se vedea în acest sens materialul „Demersuri pentru anularea trecerii nelegale şi abuzive în rezervă”, aflat în secţiunea de Documente / Alte documente a site-ului lui Valerian Stan; pe acelaşi site, în secţiunea Publicistică / anul 2009, poate fi văzut şi articolul „Complici împotriva adevărului”, referitor la pretinsa inexistenţă / dispariţie ulterioară din arhive a raportului din 5 noiembrie 1990

- 8 noiembrie 1990: în urma unor consultări devenite mai sistematice în ultimele luni, CADA şi ADM convin asupra unei sinteze actualizate a priorităţilor reformei sistemului militar, pe care o supun atenţiei conducerii armatei şi opiniei publice – sunt reiterate principalele idei ale Apelului CADA din 12 februarie 1990 şi, în plus, sunt propuse măsuri pentru depolitizarea armatei, pentru ca foştii activişti de partid şi ofiţerii de Securitate din armată să nu mai aibă acces la poziţiile de decizie importantă, îndepărtarea din procuratura şi justiţia militară a magistraţilor care au comis abuzuri în soluţionarea dosarelor politice, pentru ca armatei să nu-i mai fie atribuite misiuni în reprimarea manifestaţiilor publice etc (propunerile au fost înaintate conducerii MApN şi au fost publicate în presă – „Comunicat CADA-ADM”, în „România liberă” din 8 noiembrie 1990)

- 9 noiembrie 1990: CADA invită, la sediul Grupului de dialog social, pentru data de 11 noiembrie (duminică), la o dezbatere pe teme de actualitate ale modernizării şi democratizării armatei (invitaţia este publicată în „România liberă” din acea zi)

- 9 noiembrie 1990: cpt Valerian Stan (dar şi alţi ofiţeri) este chemat la ministrul Apărării, generalul Stănculescu în legătură cu invitaţia apărută în aceeaşi zi în „România liberă”, care voia să ştie dacă acesta va participa la întâlnire; ministrul a sugerat ofiţerului ca, în cazul în care va participa, să evite să exprime opinii de natură politică ori partinică (sunt reluate aceleaşi „precauţii” complet nejustificate atât în raport cu întrega atitudine de până atunci a ofiţerului cât şi cu punctele de vedere pe care acesta le-a exprimat cu ocazia întâlnirii din 11 noiembrie 1990); în cadrul unei emisiuni tv, din 26 martie 1998, realizată de Vartan Arachelian, lt col (rez) Octavian Chiriac, prezent în studio împreună cu lt col (rez) Ioan Bărbuţă, a prezentat un document (ordin de serviciu) din care rezulta că generalul Stănculescu îşi dăduse acordul pentru participarea sa la întâlnire

- 11 noiembrie 1990: are loc întâlnirea şi dialogul de la sediul GDS; au participat lt col Ioan Bărbuţă, lt col Petru Liţiu, lt col Silviu Popescu, mr Nicolae Cârligeanu, lt col Octavian Chiriac, lt col Constantin Grecu, lt col Cornel Şurcu, cpt Valerian Stan, personalităţi ale vieţii publice, ziarişti; opiniile exprimate de ofiţerii participanţi la întrunire (organizată într-o zi liberă, de duminică) au constat practic exclusiv în propuneri pentru reforma şi modernizarea armatei, în acord cu rolul pe care armata îl are în societăţile democratice şi nu au contravenit sub absolut niciun aspect vreunei reglementări legale sau militare în vigoare la acea dată; conducerea MApN nu a exprimat vreo opoziţie la participarea ofiţerilor la întâlnirea de la GDS şi nici nu a făcut atunci vreun reproş în acest sens; ulterior, după ce în a doua parte a lunii noiembrie i-a trecut în rezervă pe unii ofiţeri (imputîndu-le participarea la întrunirea de la GDS), ministrul Apărării Stănculescu, în cuprinsul răspunsului la interpelarea deputatului FSN Dorin Staicu, publicat în „Armata poporului” 49 (52) din decembrie 1990, a precizat că conducerea MApN şi-ar fi exprimat „poziţia dezaprobatoare faţă de această întrunire” într-un Comunicat care ar fi fost dat publicităţii la... 22 noiembrie 1990

- 12 noiembrie 1990: CADA şi ADM decid să fuzioneze asumîndu-şi împreună titulatura CADA (informaţia este publicată în ziarul „România liberă” din 14 noiembrie 1990)

- 12 noiembrie 1990: întâlnire a ministrului Apărării, generalul Stănculescu cu unii membri ai CADA: întâlnirea este destinsă, ministrul este interesat de opiniile ofiţerilor privind evoluţiile viitoare din armată; anunţă că pe data de 16 noiembrie 1990 va face o declaraţie publică în sprijinul ideii de nepolitizare a armatei şi de neimplicare a acesteia în acţiuni de reprimare a manifestaţiilor publice; ulterior, ministrul nu a făcut această declaraţie

- 13 noiembrie 1990: ziarele „România liberă” şi „Adevărul” relatează despre dialogul din 11 noiembrie 1990

- 13 noiembrie, respectiv 14 noiembrie 1990: ziarele „Azi” (oficialul partidului FSN aflat la guvernare) şi „Adevărul” (Andrei Alexandru) atacă ideea exprimată de ofiţerii participanţi la întâlnirea din 11 noiembrie 1990 ca armata (care nu avea stabilite prin lege asemenea misiuni – nota noastră) să nu fie folosită la reprimarea manifestaţiilor publice; ambele publicaţii caracterizau drept periculoasă această idee în principal în considerarea apropiatului miting al Alianţei Civice, din 15 noiembrie 1990, la care se preconiza participarea a câtorva sute de mii de persoane; ziarul „Adevărul” (asemeni „Libertatea”, „România mare” etc) era în acea perioadă o portavoce a mediilor militare cele mai retrograde

- 13 noiembrie 1990: autonumitul Consiliu Superior al MApN (sau al Armatei) „hotărăşte” ca şefii (comandaţii) unora dintre ofiţerii CADA şi ADM să facă propuneri pentru trecerea acestora în rezervă (despre existenţa acestei „hotărâri a CMS” s-a aflat numai din răspunsul ministrului Stănculescu la interpelarea deputatului FSN Dorin Staicu, răspuns publicat în numărul 49 / 52 al săptămânalului „Armata poporului); „hotărârea CMS” – ca o consecinţă inclusiv a nelegalităţii organizării şi funcţionării pretinsului Consiliu – a fost vădit nelegală; competenţe legale în materia trecerii în rezervă a ofiţerilor aveau exclusiv ministrului Apărării şi Consiliilor de onoare, conform Statutului corpului ofiţerilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr 1177/1965, şi Regulamentului disciplinei militare, aprobat prin Ordinul general al MApN nr 10 din 26.05.1973

- 14 noiembrie 1990: în preziua mitingului Alianţei Civice, la care se preconiza participarea câtorva sute de mii de persoane, MApN dă publicităţii un Comunicat care face explicită hotărârea conducerii armatei de a interveni pentru "apărarea ordinii de drept"; în aceeaşi zi, un articol publicat în ziarul „Adevărul” – „Ape cam tulburi prin C.A.D.A. şi în jurul ei” – pleda şi el explicit pentru ideea deplinei legitimităţi a unei eventuale intervenţii a armatei la mitingul A.C.

- 17 noiembrie 1990: cpt Valerian Stan este trecut în rezervă, nelegal şi abuziv, de către ministrul Stănculescu (în legătură cu nelegalitatea şi abuzul acestei decizii, precum şi cu demersurile făcute de către ofiţer pentru anularea acestui act se poate vedea materialul „Demersuri pentru anularea trecerii nelegale şi abuzive în rezervă”, aflat în secţiunea de Documente (Alte documente) a site-ului lui Valerian Stan); pare să nu fie cu totul exclus ca trecerea în rezervă a cpt Stan să se fi datorat şi faptului că ofiţerul era perceput de către ministrul Stănculescu, complet nejustificat, drept un adversar personal al său; un indiciu în acest sens pot fi afirmaţiile pe care soţia fostului ministru le-a facut cu ocazia unor interviuri acordate presei – unul dintre acestea a fost reluat de ziarul „Naţional” din 22 decembrie 2003 – afirmaţii care nu aveau absolut niciun suport în realitate; soţia fostului ministru a afirmat că vinovat pentru condamnarea soţului său „este şi acel individ pe nume Valerian Stan, care s-a jurat cândva că îl înfundă pe Victor, el fiind şi membru cândva al CADA, acea organizaţie pe care soţul meu nu a agreat-o în 1990”; declaraţia era complet fără acoperire chiar şi numai ţinînd cont de faptul că, presupunînd că Valerian Stan ar fi urmărit aşa ceva, nu avea nicio influenţă asupra autorităţilor judiciare ori de decizie politică – dacă ar fi avut o asemenea influenţă, este evident că ofiţerul ar fi încercat s-o folosească înainte de toate pentru a nu cădea el însuşi victimă măsurii nelegale şi abuzive prin care ministrul Stănculescu l-a îndepărtat din armată

- 18 noiembrie 1990: ziarul „România liberă” publică un Protest CADA faţă de trecerea în rezervă a unor ofiţeri26; sunt reiterate cerinţele pentru care CADA a militat; există pericolul ca armata să fie folosită în acţiuni de „apărare a ordinii de drept (dovadă, Comunicatul dat de MApN în 14 noiembrie 1990”); se solicită trecerea în rezervă a generalului Vasile Ionel, judecarea generalilor „vinovaţi de masacrul de la Timişoara”, Stănculescu, Guşe şi Chiţac şi repunerea în drepturi a generalului Ilie Marin etc; la data de 20 noiembrie 1990, lt col Ioan Bărbuţă a cerut cpt rez Valerian Stan, mr Cârligeanu şi cpt Toma să se dezică de Protestul din 18 noiembrie 1990, în principal din cauză că acesta era defavorabil generalului Stănculescu (solicitarea a primit refuzul celor trei ofiţeri); Protestul CADA este publicat şi în ziarul „Nu” din 17-23 noiembrie 1990

- 18 noiembrie 1990: ziarul „România liberă” publică articolul „Ordon: Sondaj de opinie”, o relatare de la cpt Valerian Stan privind un ordin transmis în unităţile militare potrivit căruia, sub pretextul realizării unui sondaj de opinie, se cerea blamarea de către cadrele militare a ideilor CADA şi ADM (concomitent au fost anunţate măsuri de creştere substanţială a salariilor cadrelor militare începînd cu 1 decembrie 1990); cu toate acestea, în unitatea din care cpt Stan făcea parte pentru blamarea ideilor CADA şi ADM nu au votat, în ziua de 14 noiembrie 1990, decât trei ofiţeri (toţi foşti activişti politici) din cele câteva zeci de cadre; comandantul unităţii, cpt Niculescu (fiu al unui general de armată) şi mr Mircea Mureşan, şeful de stat major al Diviziei 57 Tancuri, au încercat să influenţeze cât mai mult atitudinea de blamare a ideilor şi ofiţerilor CADA şi ADM; un comunicat imediat ulterior al conducerii MApN confirma între altele informaţiile privind organizarea aşa zisului sondaj de opinie (prin care se urmărise mai ales blamarea ofiţerilor CADA şi ADM), precum şi promisiunea, concomitentă, de creştere a salariilor – se preciza că organizarea aşa zisului sondaj de opinie ar fi fost o iniţiativă numai la nivelul marii unităţi (Divizia 57 Tancuri sau Armata 1? – nota noastră) din care făcea parte cpt Stan

- 22 noiembrie 1990: ziarul „România liberă” publică o „Declaraţie a CADA” în care este reiterat protestul faţă de măsurile abuzive luate împotriva unor ofiţeri aparţinînd CADA, în condiţiile în care ministrul Apărării însuşi, în chiar ultimele două întâlniri pe care le-a avut cu reprezentanţi ai CADA (la 22 septembrie, respectiv 12 noiembrie 1990) şi-a exprimat susţinerea pentru ideile şi demersurile lor; este făcut un apel la cadrele militare din armată ca, dînd în continuare atenţie „păstrării capacităţii de luptă a unităţilor din care fac parte”, să nu accepte restaurarea totalitarismului comunist în armată

- 22 noiembrie 1990: potrivit precizării făcută de ministrul Stănculescu în cuprinsul răspunsului la interpelarea deputatului FSN Dorin Staicu, publicat în „Armata poporului” 49 (52) din decembrie 1990, MApN ar fi dat publicităţii un Comunicat exprimînd „dezaprobarea” faţă de întâlnirea CADA şi ADM de la GDS din data de 11 noiembrie; dacă a existat într-adevăr, această poziţie a MApN a fost adoptată la mai multe zile după ce ministrul a trecut în rezervă cel puţin doi ofiţeri (lt col Silviu Popescu şi cpt Valerian Stan) care au participat la acea întrunire; până atunci, conducerea MApN nu a exprimat vreo opoziţie la participarea ofiţerilor la întâlnirea de la GDS şi nici nu a făcut atunci vreun reproş în acest sens

- 23 noiembrie 1990: Alianţa Civică face public un „Protest” faţă de măsurile represive dispuse împotriva unor membri ai CADA; într-un alt text, AC protestează de asemenea faţă de decizia Secţiei militare a Curţii supreme de justiţie de a amâna judecarea dosarului „Timişoara”, restituindu-l procuraturii, după zece luni de dezbateri, în momentul în care a ieşit la suprafaţă implicarea generalilor Stănculescu, Guşe şi Chiţac, alături de organele de Securitate şi Miliţie în reprimare demonstranţilor (textele sunt publicate în „România liberă” din 23 noiembrie)

- 28 noiembrie 1990: ziarul „Dreptatea”, PNŢCD protestează la sancţiunile împotriva membrilor CADA

- 28 noiembrie 1990: în revista „Flacăra”, interviu cu ministrul Victor Stănculescu – între altele explică atitudinea sa faţă de CADA, care, susţinea el, voia prea mult, prea repede, fără să ţină cont de nevoia de stabilitate a armatei, vorbind în locuri publice, ceea ce în viziunea lui ar fi însemnat „implicare politică destabilizatoare”

- 28 noiembrie 1990: „România liberă” publică un „Apel al CADA” prin care se cere anularea reglementărilor de dată recentă emise de MApN (Nota telefonică 4459 / 1990, respectiv indicativul „Clopoţelul”) prin care unităţilor şi subunităţilor militare li se stabileau misiuni de reprimare a unor manifestaţii publice (era vizată în principal adunarea populară de la Alba Iulia, de 1 decembrie 1990, de Ziua naţională)

- 29 noiembrie 1990: în revista „Noi” este publicat un "Comunicat al armatei din Transilvania" în care se ameninţă că armata va interveni dacă se încearcă tulburarea sărbătorii naţionale (a se vedea şi menţiunile făcute la data de 18 decembrie, cu privire la articolele publicate în revista „Expres”)

- 29 noiembrie 1990: ziarul „Adevărul” publică un Comunicat din partea Secţiei de presă a MApN, ca reacţie la textele CADA din „România liberă” care ar denatura caracterul democratic care s-a instalat în armată; persoanele trecute în rezervă nu mai au de ce să se exprime despre situaţia din armată; se vorbeşte de „contextul unei adevărate campanii denigratoare la adresa voinţei poporului liber exprimată prin alegerile din 20 mai"

- 30 noiembrie 1990: ziarul „Adevărul” publică un nou Comunicat din partea armatei – dezminte comunicatul CADA din 29 noiembrie 1990 care afirmă perpetuarea posibilităţii de implicare a armatei în acţiuni de reprimare a manifestaţiilor populare (nota noastră: „dezminţirile” MApN sunt... dezminţite chiar şi de Comunicatul Armatei din Transilvania, publica în revista „Noi” din 29 noiembrie 1990 – a se vedea mai sus); indicativul "Clopoţelul" nu se referă la întreaga armată şi priveşte alte probleme (nota noastră: acest indicativ într-adevăr nu se referea la „întreaga armată”, ci la subunităţile de cercetare ale armatei, care urmau să-şi infiltreze militari, contrar misiunilor legale ale armatei, printre participanţii la manifestaţii publice – a se vedea mai jos referirea la interviul cpt rez Valerian Stan în revista „Expres” nr 48 din 25-31 decembrie 1990)

- 1 decembrie 1990: „România liberă”, ”Ce au discutat cadrele militare din garnizoana Timişoara” (la întâlnirea din 23 noiembrie 1990 de la Casa Armatei din Timişoara a Asociaţiei cadrelor militare – forma de organizare agreată de MApN): indignare faţă de trecerile abuzive în rezervă a ofiţerilor CADA; respingerea oricărei intervenţii asupra populaţiei, dacă aceasta nu este înarmată similar armatei

- 4 decembrie 1990: revista „Expres” nr 45 (4-11 decembrie 1990) – „Nu-mi voi neglija responsabilităţile” (interviu cu ministrul Victor Stănculescu pentru „Liberation”): CADA a fost o mişcare spontană pozitivă dar a antrenat reacţia de apărare a unor cadre din conducerea armatei; a trebuit salvată unitatea armatei; poate că a greşit dizolvînd-o la cererea Guvernului; în timp ce era ministrul Economiei a refuzat de trei ori să ia conducerea armatei; după alegeri şi după 16 iunie 1990 şi-a prezentat demisia, neacceptată; la Timişoara a fost singurul din conducerea armatei care şi-a prezentat demisia în scris, pe 19 decembrie 1989

- „Armata poporului”, nr 48 (51) / decembrie 1990: este prezentat un comunicat, nesemnat, care, în principal, dezaprobă întrunirea de la GDS din 11 noiembrie 1990 şi anunţă că din cauză că nu s-au conformat aşa ziselor hotărâri ale autointitulatului CMS al Armatei (sau MApN) ministrul Apărării a hotărât trecerea în rezervă a unor ofiţeri (textul este probabil Comunicatul despre care ministrul Apărării preciza în răspunsul la interpelarea deputatului FSN Dorin Staicu (a se vedea mai jos) că MApN şi-ar fi exprimat „poziţia dezaprobatoare” faţă de întrunirea de la GDS din 11 noiembrie printr-un Comunicat dat publicităţii la 22 noiembrie 1990; faptul că textul dezaprobînd întrunirea CADA şi ADM de la GDS este nesemnat sugerează şi el că, în toată acea perioadă, ministrul Stănculescu a evitat să-şi asume deschis decizii împotriva CADA şi ADM, contrare celor ce declara şi promitea „în particular” ofiţerilor în cauză şi foarte nepopulare în rândul cadrelor militare şi al opiniei publice

- numărul 49 (52) din decembrie 1990 al săptămânalului „Armata poporului”:

- publică răspunsul ministrului Apărării, generalul Stănculescu, la o interpelare a deputatului FSN Dorin Staicu (interpelarea deputatului aparţinînd partidului FSN, aflat la guvernare, era în fapt o incitarea la măsuri împotriva CADA şi ADM, în special ulterior întrunirii de la GDS din 11 noiembrie 1990); ministrul a făcut un scurt instoric al CADA şi ADM (de data aceasta CADA nu mai era, cum s-a arătat mai sus că a definit-o în alte împrejurări însuşi generalul Stănculescu, o „mişcare pozitivă” pe care „poate că a greşit dizolvînd-o la cererea Guvernului”, respectiv „un şuvoi de idei al tinerilor ofiţeri în folosul şi sprijinul întregii armate”, ci „grup de presiune ale cărui existenţă şi activitate nu sunt compatibile cu specificul structurii şi funcţionării organismului militar, ilegal din punct de vedere juridic şi regulamentar” – declaraţia ministrului nu indica nici el, pentru că de fapt nu exista, niciun act normativ în raport cu care CADA şi ADM era declarate „ilegale”;

-este invocată aşa zisa hotărâre a pretinsului CMS al Armatei din 11 iunie 1990 (anunţată public pe 14 iunie 1990), respectiv „hotărârea” aceluiaşi „CMS” din 13 noiembrie 1990, de interzicere a CADA şi ADM, respectiv de trecere în rezervă a unor ofiţeri (cu privire la nelegalitatea organizării şi funcţionării „CMS” şi a aşa ziselor sale hotărâri au fost făcute referiri în cadrul secţiunii V de mai sus, precum şi la zilele de 11 şi 14 iunie, respectiv 13 noiembrie 1990 din „Cronologie” unde au fost făcute menţiuni referitoare la cele două „hotărâri”);

-ministrul declară, de asemenea surprinzător, că MApN şi-ar fi exprimat „poziţia dezaprobatoare” faţă de întrunirea de la GDS din 11 noiembrie printr-un Comunicat care ar fi fost dat publicităţii la... 22 noiembrie 1990, adică la mai multe zile după trecerea în rezervă a unora dintre ofiţerii sancţionaţi pentru participarea la acea întrunire; precizează că au existat 10 ofiţeri care nu s-ar fi conformat „hotărârii” de interzicere a CADA şi ADM din care au fost trecuţi în rezervă 4 (nominalizat este numai cpt Valerian Stan);

-se exprimă „indignarea” că există publicaţii care ar dezinforma, ar calomnia pe unii generali, „fără ca justiţia să intervină”, ori ar „submina conducerea armatei” („În acest sens”, a mai precizat ministrul, „pe 28.11.1990 Secţia de presă a Armatei a dat la Rompres un comunicat în care este incriminat direct ziarul România liberă”);

-ministrul a „solicitat Parlamentului să adopte măsuri adecvate astfel încât să se oprească atacurile calomnioase din presă, să fie interzise publicaţiile care incită la violenţă, la nerespectarea legalităţii în stat, care periclitează coeziunea armatei şi capacitatea ei de luptă”

- lt col Liţiu Petre, care publicase anterior în ziarul „Nu” un articol critic privind acţiunile unor formaţiuni militare în evenimentele din decembrie 1989 este atacat şi acuzat că înainte de revoluţie ar fi „semnat cu pseudonimul Pit”

- începând cu numărul 49 din decembrie 1990, „Armata poporului” publică un serial în patru episoade (ediţiile 49, 50, 51 şi 52) care urmăreşte decredibilizarea şi discreditarea CADA şi ADM, inclusiv pentru a preveni o reacţie nedorită a cadrelor militare faţă de măsurile abuzive luate împotriva CADA şi ADM; sunt publicate articole ale redactorilor „demascînd” ideile şi acţiunile de până atunci ale CADA şi ADM, se fabrică „sondaje de opinie” în rândul cititorilor publicaţiei (inclusiv pretinşi civili), în care unor anonimi le sunt atribuite opinii majoritar defavorabile CADA şi ADM; nu sunt precizate nici unităţile militare din care se pretindea că faceau parte „respondenţii” anonimi iar uneori nu sunt precizate nici chiar garnizoanele în care se pretindea că ar fi fost făcute aşa zisele sondaje de opinie (în numărul 50, de exemplu, se vorbeşte despre... „o garnizoană din preajma Carpaţilor de curbură”) etc; unul dintre „sondaje” are drept rezultat (tot în numărul 50) că împotriva CADA şi ADM s-ar fi pronunţat 55% dintre cei întrebaţi, ceea ce, dată fiind lipsa oricărui control asupra manipulării cifrelor de către ziariştii oficialului militar, poate să aibă o semnificaţie la care aceştia probabil că nu s-au gândit (sau pe care, cu toate strădania, nu au putut-o estompa încă şi mai mult)

- 6 decembrie 1990: mr Nicolae Durac de la Timişoara este trecut nelegal şi abuziv în rezervă, pentru pretinse „abateri grave de la ordinea şi disciplina militară” (în realitate pentru atitudinea sa demnă din decembrie 1989 şi pentru susţinerea şi promovarea ideilor CADA); în cursul anului 2005, prin decizii definitive ale instanţelor de la Timişoara, ordinul abuziv şi nelegal al ministrul Stănculescu a fost anulat iar ofiţerul repus în toate drepturile care i-au fost încălcate timp de 15 ani (unele informaţii în legătură cu repunerea în drepturi a ofiţerului pot fi găsite în materialul „Demersuri pentru anularea trecerii nelegale şi abuzive în rezervă”, aflat în secţiunea de Documente / Alte documente a site-ului lui Valerian Stan)

- 7 decembrie 1990: „România liberă”, Scrisoare deschisă adresată ministrului Apărării Naţionale de către lt col rez Petru Litiu: l-a susţinut tot timpul pe generalul Stănculescu, crezînd că e sincer când afirma că susţine CADA şi alţii sunt cei care îi boicotează dar acum îşi dă seamă că a greşit, că ministrul, şantajat pentru ce a făcut în timpul comunismului şi decembrie este folosit de putere care vrea să poată utiliza armata împotriva populaţiei, la ordinele comandantului suprem Ion Iliescu

- 12 decembrie 1990: „România liberă”, „Ne ameninţaţi, domnule prim-ministru?” (Anton Uncu): redă Comunicatul din 29 noiembrie 1990 al generalului Cheler (care a fost secondat de unul analog al garnizoanei Alba Iulia) şi întreabă dacă poziţia aceasta a fost sau nu asumată de conducerea MApN; redă răspunsul ministrului Stănculescu, o scrisoare plină de ameninţări la adresa „României libere”

- 14-15 decembrie 1990: Convenţia Naţională a Alianţei Civice adoptă Carta Alianţei Civice, în care, la capitolul privind modernizarea şi democratizarea structurilor militare, este enunţată necesitatea ca acest proces să urmeze „criteriile enumerate de Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei în programul de principii din februarie 1990”

- 18 decembrie 1990: revista „Expres” nr 46 (18-24 decembrie 1990):

- „Generalul Stănculescu între politică şi afaceri” (Cornel Nistorescu): blocajul curăţirii în armată are loc în primul rând la procuratura militară (condusă de propulsatul Mugurel Florescu, unde dosarele privind evenimentele din decembrie sunt dosite şi martorilor li se spune "gândiţi-vă că sunt colegi de-ai noştri, morţii cu morţii , viii cu viii";

-cum să acţioneze justiţiar o procuratură care e condusă de cei vizaţi, în primul rând de Stănculescu, un personaj atât de şiret (stau mărturie strategiile lui la Timişoara, la Bucureşti, jocul cu CADA);

-un ministru care a trecut de la economie la armată continuînd grija pentru afaceri extrem de dubioase (de exemplu relaţia cu Doina Popa soţia lui Costică Popa fost la Direcţia de înzestrare a armatei, combinaţia de un miliard de dolari ROMBAC cu partenerul Gheorghe Pop – cu care coopera înainte Ilie Ceauşescu, firme mixte ale Securităţii ca AASCOIMPEX oficina DIA în care lucrează fiica sa demisionată de la „Dunarea”); o serie de foşti lucrători „Dunarea” sau DIA apar acum ca fondatori ai unor firme de comerţ exterior şi se pare că şi Stănculescu a primit aprobarea pentru infiinţarea unei firme proprii cu caracter comercial

- „Strâns uniţi în jurul generalului Stănculescu” (Radu Eugeniu Stan): relatează despre intervenţia ministrului Stănculescu la sedinţa Parlamentului din 29 noiembrie 1990, pentru a cere întărirea capacităţii de apărare în faţa ameninţărilor externe şi interne iminente (CADA şi alte grupuri sunt susţinute de o presă calomnioasă care ar trebui interzisă – exact teza lui Ceauşescu din decembrie 1989)

- Comunicat al armatei Transilvania din 29 noiembrie 1990 către populaţie (generalul Paul Cheler): "[] Se va da o ripostă fermă, mergînd până la deschiderea focului împotriva tuturor acelora care vor tulbura şi vor incerca să compromită sfântul nostru 1 Decembrie." (nota noastră: ulterior, la data de 6 martie 1991, în cadrul unui interviu publicat în revista „Tmişoara”, ministrul Apărării Victor Stănculescu avea să declare, în legătură cu acest Comunicat al generalului Cheler că ar fi fost „o angajare personală şi neconfirmată de MApN, o greşeală la momentul respectiv”)

- Apelul Consiliului militar al UM02450 Bucureşti (Armata 1, generalul Dumitru Polivanov): []"Nu vom admite acţiunea elementelor destabilizatoare şi violente."

- Bogdan Maioranu cere relaţii despre Comunicatele de mai sus, date anterior zile de 1 decembrie 1990 (existau probabil informaţii că ar putea să aibă loc tulburări); col Ion Moise de la Secţia de presă a MApN – exprimări nefericite dar intenţii bune şi nu au existat informaţii că ar putea să aibă loc tulburări (punct de vedere al generalului Dumitru Polivanov, nu ar fi avut în vedere intervenţii asupra unor manifestaţii din Bucureşti)

- 25 decembrie 1990: revista „Expres” nr 48 (25-31 decembrie 1990), "<103> e pregătit să atace cu tancurile pe <42>" (interviu cu cpt rez Valerian Stan): puterea neocomunistă nu mai poate fi salvată de Securitate şi Poliţie (compromise) sau de populaţia manipulată (metodă compromisă în iunie); puterea încearcă să folosească armata, în caz de contestare hotărîtă; prin Nota telefonică nr 4459 din 26 august 1990 s-au stabilit codificări de genul "în piaţă este multă lume" - 06, "manifestaţia are caracter violent"- 04, "avem nevoie de întăriri"- 02, "trimiteţi că întăriri tancuri"- 40, "manifestanţi"- 42 iar prin indicativul „Clopoţelul” a pus la punct în unităţile militare planuri de infiltrare a manifestanţilor; este convins că militarii nu vor trage în populaţie pentru a salva nomenclatura; consideră că Regele poate să aibă un rol important pentru evoluţia societăţii româneşti – interviul poate fi văzut integral în secţiunea de Documente (Alte documente) a site-ului lui Valerian Stan

- 27 decembrie 1990: ziarul „Dreptatea”, Apel domnului preşedinte al României Ion Iliescu; CADA propune o întâlnire Iliescu-CADA, sîmbătă 29 decembrie ora 18, cu condiţia să participe şi reprezentanţii media (propunerea a rămas fără niciun răspuns)

- 10 ianuarie 1991: „România liberă”, „Scrisoare deschisă: Vă mulţumim, tovarăşe V. A. Stănculescu”: ofiţerii CADA denunţă politica făţarnica a lui Stănculescu, care i-a sprijinit până în octombrie 1990 şi apoi a adoptat brusc o altă atitudine

- 16 ianuarie 1991: revista „Timişoara”, „Din nou armata”: câteva gesturi concesive făcute de ministrul Stănculescu – trecerea în rezervă a generalilor Topliceanu, Eftimescu, Logofătu, Perju şi renunţarea la trecerea în rezervă a unor membri CADA (Cârligeanu, Inel, Şurcu)

- 17 ianuarie 1991: „România liberă”, „Din partea CADA”: un Comunicat foarte favorabil ministrului Stănculescu, redactat şi predat redacţiei de către lt col Ioan Bărbuţă (gestul ofiţerului, făcut fără consultarea colegilor, despre care ştia că nu împărtăşesc un asemenea punct de vedere, a urmărit ca între membrii CADA să apară disensiuni publice)

- 18 ianuarie 1991: „România liberă”, ofiţerii ADM din CADA dezavuează Comunicatul din 17 ianuarie 1990 (argumentînd de ce aprecierile la adresa generalului Stănculescu erau nemeritate şi provocatoare) şi solicită membrilor CADA să se disocieze de gestul colegului lor

- 31 ianuarie 1991: „România liberă”, „Declaraţie CADA”, prin care este respins Comunicatul din 17 ianuarie 1991 (redactat şi predat redacţiei de către lt col Ioan Bărbuţă şi doi colegi, ameninţaţi cu trecerea în rezervă); sunt reiterate criticile categorice aduse ministrului Stănculescu prin Comunicatele CADA din 11 şi 22 noiembrie 1990, precum şi cererea demisiei acestuia; este însuşit punctul de vedere exprimat la 18 ianuarie 1991 de ofiţerii ADM

- 15 februarie 1991: „Dreptatea”, „Urmarea unui post-scriptum”, discuţie cu „susţinătorii celor două curente din CADA” (nereprezentativi şi nemandataţi în sensul acesta, nota noastră): dacă este CADA este o organizaţie sau un curent, dacă s-a produs o ruptură şi ce cred despre generalii Militaru şi Stănculescu?

- Ioan Barbuţă: CADA este un curent de gândire, nu poate fi scindată; legătură cu structurile de decizie din Minisiter a fost asigurată de lt col Octavian Chiriac şi col Cornel Şurcu; la 6 ianuarie 1990 au apărut nemulţumirile corpului de ofiţeri faţă de reactivările şi promovările nejustificate făcute de generalul Militaru; Stănculescu i-a sprijinit, a rezolvat unele puncte, dar a dovedit şovăială şi a permis trecerea în rezervă a membrilor CADA

- Silviu Popescu, „vorbeşte în numele celor trecuţi în rezervă” (fără să fi avut vreun acord în acest sens şi fără ca opiniile exprimate să fie asumate de colegii săi, nota noastră): nimeni nu cunoşte structura; Comitetul de conducere: Petre Liţiu, Silviu Popescu, Ioan Barbuţă, Octavian Chiriac, Cornel Şurcu, Constantin Grecu, Nicolae Cârligeanu, Ioan Inel, Viorel Tocan, Constantin Chiticaru, Valerian Stan, Doina Dincă; mai sunt şi cei 70 de reprezentanţi din 14 februarie 1990; fiecare are structura lui (CADA nu a avut „structuri” şi nici organisme de conducere – nota noastră); nu mai e sigur că Militaru e KGB-ist, dar a luptat împotriva lui Ceauşescu şi a reactivat ofiţeri din rezervă pentru că nu avea încredere în cadrele fidele lui Ceauşescu care conduceau armata în acel moment; ei au vrut ministru civil (dar se pare că ar fi fost Voican sau Măgureanu) dar membrii GIDA (Grupul de iniţiativă pentru democratizarea armatei din Bucureşti, care funcţiona din 27 decembrie 1989) l-au susţinut pe Stănculescu; acesta a trădat cauza CADA, face joc dublu, e omul vechiului sistem şi a susţinut poziţia anti-popor a armatei – comunicată de Cheler şi Polivanov; a cumpărat cu grade Timişoara şi acum Timişoara tace

- 18 aprilie 1991: „România liberă”, interviu cu ministrul Stănculescu: a îndepărtat numai ofiţerii CADA care au depăşit limitele poziţionărilor publice (politice) acceptabile – nota noastră: nu au existat „poziţionări politice” ale ofiţerilor CADA iar ministrul nu explică ce înţelege prin poziţionări publice „(ne)acceptabile”, menţinîndu-se în continuare într-un echivoc care se crede că ar putea ascunde caracterul nelegal şi abuziv al măsurilor luate împotriva ofiţerilor; decretul din decembrie 1990 permite apărarea instituţiilor statului (cum a făcut armata ca să lichideze rebeliunea legionară, asta nu înseamnă să tragă în popor)

- 30 aprilie 1991: cu ocazia unei remanieri guvernamentale, generalul Stănculescu este înlocuit din funcţia de ministru al Apărării cu generalul Niculae Spiroiu (este totodată înaintat la gradul de general de armată şi trecut în rezervă)

- 7 mai 1991: „România liberă”, "Nu am făcut nimic împotriva demnităţii armatei" (interviu luat de Petre Mihai Băcanu cpt rez Valerian Stan): Stan este chemat în anchete ale Procuraturii militare în calitate de învinuit în dosarul penal 183/P/1990, prima filă fiind pusă de Victor Stănculescu, prin interpuşi (şefii direcţi ai ofiţerului); este anchetat cu scopul de a fi intimidat, pretextîndu-se că ar fi divulgat secrete militare (Nota telefonică nr 4459 din 26 august 1990 şi indicativul „Clopoţelul”, prin care se preconiza reprimarea protestelor populare); în fapt este atacat pentru poziţia sa în CADA, pentru că a pledat pentru „decomunizarea” armatei, pentru opoziţia faţă de folosirea represivă a armatei pregătită de putere în noiembrie – decembrie 1990 (ancheta Procuraturii a început la circa jumătate de an după trecerea în rezervă a ofiţerului şi s-a finalizat după mai multe luni, acesta fiind găsit nevinovat de către procurorul militar de caz, Mircea Aron)

- 17 mai 1991: „România liberă” publică un „Comunicat din partea membrilor CADA” prin care aceştia se disociază de un pretins „Apel CADA” publicat în revista „Baricada” nr 19 din 14 mai 1991 de către lt col rez Silviu Popescu; ca şi în alte ocazii, lt col rez Popescu şi-a arogat fără drept calitatea de reprezentant / „şef” al CADA şi a exprimat poziţii asupra cărora nu şi-a consultat colegii şi chiar împotriva principiilor CADA (constînd inclusiv în chemarea la unul dintre mitingurile organizate în Bucureşti în luna mai 1991); Comunicatul este semnat de următorii ofiţeri activi (netrecuţi în rezervă, deci): lt col Ioan Bărbuţă, lt col Octavian Chiriac, lt col Cornel Şurcu, mr Nicolae Cârligeanu, mr Ioan Inel, mr Ion Chirănescu, cpt Nicolae Toma, cpt Laurenţiu Ungur

- 10 iulie 1991: revista „Flacăra” nr 28 (10-16 iulie 1991), „Ziua cea mai neagră”, istoria acţiunii CADA: la 14 iunie 1990 Ion Iliescu a cerut desfiinţarea CADA, pentru că ar fi îngreunat folosirea armatei la 13 iunie 1990 (fapt contestat de generalul Polivanov care arată că a acţionat cînd i-a cerut generalul Vasile Ionel, ministrul Stănculescu fiind plecat); inamicii CADA au fost nomenclaturiştii şi represorii din Minister; unii au încercat să subordoneze CADA lui Victor Stănculescu; ofiţerii mai neînduplecaţi au fost anihilaţi cu manevre abile; de exemplu, Petru Liţiu căruia i s-a propus funcţia de comandant de divizie în Transilvania, a fost invitat într-o delegaţie în Eleveţia alături de Stănculescu; în absenţă a fost „lucrat” cu acuzaţia că a colaborat cu ofiţerii de contrainformaţii, cărora de fapt a trebuit să le dea recomandările obişnuite în vederea numirii în funcţii de conducere; în octombrie 1990, Petru Liţiu, Cornel Şurcu şi Octavian Chiriac sunt chemaţi în faţa Consiliului militar superior pentru a da seamă de activitatea lor şi a renunţa la ea; refuzul şi participarea la întâlnirea de pe 11 noiembrie 1990 de la GDS a dus la trecerea lor în rezervă (în legătură cu această ultimă menţiune, a se vedea nota de subsol 26)

- 7 septembrie 1991: ziarul „Dreptatea nouă”, „CADA nu s-a dizolvat, CADA există” (interviu cu lt col rez Silviu Popescu; pe 14 iulie 1991 a declarat în Piaţă că doreşte înfiinţarea unor detaşamente CADA neînarmate, ale libertăţii de conştiinţă; din Apelul CADA din 12 februarie 1990 nu s-a rezolvat nimic; e necesară Confederaţia alianţelor pentru dreptate şi adevăr (CADA) care să lupte până la victoria finală; Moldova este pământ românesc; comuniştii trebuie îndepărtaţi de la putere; generalii Stănculescu, Chiţac, Guşe trebuie juedecaţi; Uniunea „Vatra Românească” şi UDMR, ca şi orice alt partid etnic trebuie desfiinţate; crede în virtuţile monarhiei

- 12 decembrie 1991: revista „Expres magazin”, fotografie de la mitingul din 12 februarie 1990 de susţinere a CADA cu comentariul: "O mişcare din care a ieşit câştigătoare puterea. Cauza principală: civilii nu au sprijinit mişcarea”

- 10 februarie 1997: „România liberă”, „CADA nu a sprijinit mineriadele”, o precizare din partea fostului ofiţer CADA Valerian Stan: la începutul anului 1997, în unul sau două ziare centrale (între care se pare „Jurnalul naţional”) a fost acreditată ideea (inclusiv cu concursul fostului ofiţer CADA Silviu Popescu) că fostul Comitet ar fi sprijinit „mineriada” din septembrie 1991; Valerian Stan dezminte orice implicare a CADA în evenimentele din septembrie 1991 (redăm un pasaj: „Dacă vreunul dintre foştii membri ai Comitetului s-a implicat cu adevărat într-un fel sau altul în asemenea acţiuni nu a putut s-o facă decât în nume propriu, şi, în consecinţă, este firesc să se vorbească despre o persoană sau alta şi în niciun caz despre CADA.”)

- 30 decembrie 1997: prin Rechizitoriul Secţiei parchetelor militare generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt trimişi în judecată pentru participarea la reprimarea armată a manifestaţiilor din decembrie 1989 de la Timişoara

- 31 august 1998: doi foşti ofiţeri din CADA, lt col rez Ioan Bărbuţă şi lt col rez Octavian Chiriac anunţă că „majoritatea membrilor şi simpatizanţilor CADA”, în frunte cu ei, şi-ar fi declarat adeziunea la Partidul Dreapta Românească al controversaţilor Cornel Brahaş şi Ion Coja; s-a susţinut, în mod evident exagerat şi contrar adevărului, că acestă decizie ar fi fost luată de „o serie de lideri ai fostului CADA, împreună cu câteva sute de membri ai acestui organism, care au trecut cu arme şi bagaje la PDR” (a se vedea ziarele „Ziua” şi „România liberă” din 31 august 1998)

- 31 august 1998: săptămânalul de scandal „Atac la persoană” publică un material („Tentativa de lovitură de stat din 1990”) care, construind un scenariu fantezist, vrea să acrediteze ideea că ar fi existat un „complot Regele Mihai – generalul Stănculescu”, care în iarna anului 1990 ar fi urmărit să de a o lovitură de stat şi să reinstaureze Monarhia; generalul Stănculescu a lăsat de-a lungul timpului să se creadă că ar fi un susţinător al Monarhiei şi că, din această cauză, ar fi avut fost tratat cu o anumită neîncredere şi ostilitate de foştii săi camarazi politici „post-comunişti”; în realitate însă lucrurile nu au stat astfel iar atunci când a fost obligat la răspunsuri clarificatoare, acestea au venit pe cât de prompt pe atât de neechivoc (a se vedea, de exemplu, articolul „Legendarul Stănculescu”, publicat pe site-ul lui Valerian Stan în secţiunea Publicistică, anul 2009)

- 15 februarie 1999: lt col rez Silviu Popescu, fost membru CADA este condamnat, în lipsă, la 5 ani de închisoare pentru pretinsa „instigare la subminarea puterii de stat” cu ocazia „mineriadei” din septembrie 1991

- 15 iulie 1999: generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt condamnaţi, în primă instanţă, de către Curtea supremă de justiţie la câte 15 ani închisoare, 10 ani interzicerea unor drepturil şi degradare militară

- 13 februarie 2005: în cadrul unei emisiuni de la postul tv OTV, moderată de Dan Diaconescu (şi la care au mai participat şi foştii ofiţeri CADA Nicolae Cârligeanu şi Nicolae Durac, precum şi ziaristul Doru Braia) generalul Stănculescu şi colonelul Ioan Bărbuţă au susţinut, conştienţi de neadevărul afirmaţiilor lor (dar şi fără a fi contrazişi de cei prezenţi în studiou), că fostul cpt Valerian Stan nu ar fi participat la întâlnirea de la GDS din data de 11 noiembrie 1990 şi că trecerea sa în rezervă s-ar fi făcut cu acordul sau la cererea lui; la data de 15 februarie 2005, Dan Diaconescu a prezentat pe post dreptul la replică al lui Valerian Stan, al cărui text („Precizări la o emisiune de la OTV”) poate fi văzut în secţiunea de Publicistică (anul 2005) a site-ului lui Valerian Stan;

-pe acelaşi site, în secţiunea de Documente (Alte documente), din cuprinsul materialului „Demersuri pentru anularea trecerii nelegale şi abuzive în rezervă”, rezultă indubitabil că ofiţerul a fost trecut în rezervă – abuziv, nelegal şi împotriva voinţei sale – prin ordinul fostului ministru Stănculescu; una dintre nelegalităţile comise la trecerea în rezervă a cpt Stan a constat în necomunicarea în scris a ordinului de trecere în rezervă şi a actelor pe care el s-a întemeiat (cuprinzînd în principal motivele în concret ale acestei măsuri), fapt care a permis ca ulterior ofiţerul să fie calomniat în diverse moduri cu privire la aceste motive (un exemplu este acuza de „dezertare”, pe care Traian Băsescu, primar general al Capitalei, i-a adus-o lui Valerian Stan, în cadrul emisiunii „Dan Diaconescu în direct” din data de 19 martie 2002)

- 25 octombrie 2005: prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ale instanţelor de la Timişoara (Tribunalul şi Curtea de apel), hotârâri executate ulterior de către MApN, măsura abuzivă de trecere în rezervă a mr Nicolae Durac este anulată, ofiţerul repus în toate drepturile şi despăgubit cu aproape 300.000 de euro (echivalent în lei); pe timpul procesului, MApN a făcut o serie întreagă de obstrucţii şi şicane, „motivînd” inclusiv că dreptul la acţiune al ofiţerului abuzat s-ar fi „prescris” (motivare pe care instanţele au respins-o, în deplină conformitate cu prevederile legii şi cu împrejurările de fapt); judecătorii care au adoptat soluţia menţionată au fost Mihaela Măruşteru (Tribunalul Timiş), Cristian Alexandru Dacu şi Ionel Barbă (Curtea de apel) – judecătoarea Claudia Liber, de la Curtea de apel, a făcut opinie separată

- 15 octombrie 2008: foştii generali Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac încep executarea pedepsei cu închisoarea (după exercitarea tuturor căilor de atac împotriva hotărârii instanţei supreme)

- 30 aprilie 2009: instanţele judecătoreşti din Bucureşti (Curtea de apel şi Înalta curte de casaţie şi justiţie) resping, definitiv şi irevocabil, cererea cu care cpt Valerian Stan li s-a adresat – în cauza identică în fapt şi drept cu a fostului coleg Durac – pentru anularea măsurii nelegale şi abuzive a trecerii sale în rezervă; la solicitarea MApN, instanţele de la Bucureşti au decis că acţiunea a fost introdusă tradiv; soluţia judecătorească a fost nu numai vădit netemeinică şi nelegală (în raport cu situaţia de fapt şi cu prevederile legale) dar şi profund discriminatorie cu cea din cauza, identică în fapt şi drept, a colegului cpt Stan (mr Durac) – detalii cu privire la abuzul judecătoresc menţionat pot fi găsite în materialul „Demersuri pentru anularea trecerii nelegale şi abuzive în rezervă”, aflat în secţiunea de Documente / Alte documente a site-ului lui Valerian Stan; pe timpul procesului, Valerian Stan a luat cunoştinţă de interferenţe ale unor ofiţeri din serviciile de informaţii în judecarea dosarului, situaţie în care, cu o lună şi jumătate înainte de termenul recursului, s-a adresat cu memorii preşedintelui ÎCCJ, judecătorul Nicolae Popa, fiecăruia dintre ceilalţi 10 membri ai Colegiului de conducere, precum şi preşedintei Secţiei care avea pe rol cauza, judecătoarea Gabriela Bârsan, fără a primi însă niciun răspuns; judecători în acest dosar au fost: Denisa-Angelica Stănişor (Curtea de apel) şi Niculae Măniguţiu, Carmen Sîrbu şi Iuliana Puşoiu, avînd ascendenţe semnificative în magistratura comunistă (la ÎCCJ); despre reuşita în justiţie a fostului său coleg Durac, din octombrie 2005, Valerian Stan a aflat întâmplător, la sfârşitul anului 2007, de la Ioan Roşca, activist civic şi observator avizat al activităţii CADA şi ADM

[[==================]]

[25] Cronologia este realizată pe baza datelor şi informaţiilor deţinute de cpt rez Valerian Stan ca fost membru al ADM (şi, ulterior, şi al CADA), precum şi pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în lucrări documentare precum „Neliniştea generalilor” (mr Nicolae Durac) şi „Grupaj: Evoluţia dosarului CADA” (Ioan Roşca, la http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=1094)

[26] Comunicatul precizează că pe lângă cpt Valerian Stan şi lt col Silviu Popescu ar mai fi fost trecuţi în rezervă şi lt col Constantin Grecu, mr Viorel Tocan, lt col Octavian Chiriac, mr Ioan Inel şi mr Constantin Chiticaru. Ulterior publicării Comunicatului s-a dovedit că informaţia se cerea verificată în condiţiile în care existau date de natură să o contrazică, cum ar fi: lt col Octavian Chiriac a fost trecut în rezervă numai la data de 30 iunie 1993 (conform, între altele, Deciziei nr 3674 / 31 octombrie 2006 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de casaţie şi justiţie) şi se pare că nu din motive care să fi ţinut de apartenenţa la CADA; mr Constantin Chiticaru a fost trecut în rezervă la data de 21 septembrie 1990, la cererea sa (conform, între altele, Sentinţei civile nr 151 / 4 iunie 2008 a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Timiş); informaţia privind trecerea în rezervă a mr Ioan Inel se impune verificată în condiţiile în care în cursul şi ulterior anului 2001 ofiţerul (cu gradul de locotenent colonel la UM 01835 Bucureşti) a avut calitatea de inculpat, pentru înşelăciune, într-un dosar al Secţiei parchetelor militare (a se vedea, de exemplu, cotidianul „Ziua” din 20 decembrie 2001, „Dosarul <MApN-B.I.R> nu s-a terminat cu cele opt arestări de ofiţeri şi funcţionari bancari”); cu privire la trecerea în rezervă a lt col Constantin Grecu, într-un interviu acordat fostului ofiţer CADA Petru Liţiu, pentru săptămânalul „Nu”, numărul 38 din 15-21 ianuarie 1991, ministrul Apărării, generalul Stănculescu, a afirmat că acesta ar fi fost trecut în rezervă din cauza rezultatelor slabe – „satisfăcător” şi „nesatisfăcător” – pe care unitatea comandată de el le-a obţinut la două inspecţii succesive; referitor la mr Viorel Tocan, a fost trecut în rezervă în luna septembrie 1990 iar ulterior au existat informaţii că ar fi fost reactivat; semne de întrebare cu privire la ofiţerii care au fost trecuţi în rezervă ridică şi informaţia publicată la 16 ianuarie 1991 de către revista „Timişoara” („Din nou armata”) potrivită căreia ministrul Stănculescu „a renunţat la trecerea în rezervă a unor membri CADA (Nicolae Cârligeanu, Ioan Inel, Cornel Şurcu); informaţii cu privire la ofiţerii care nu au fost trecuţi în rezervă (sau dacă au fost trecuţi în rezervă au fost apoi reactivaţi) cuprinde şi „Comunicatul din partea membrilor CADA”, publicat în ziarul „România liberă” din 17 mai 1991 (a se vedea mai jos în cuprinsul acestei Cronologii) şi semnat de următorii ofiţeri activi: lt col Ioan Bărbuţă, lt col Octavian Chiriac, lt col Cornel Şurcu, mr Nicolae Cârligeanu, mr Ioan Inel, mr Ion Chirănescu, cpt Nicolae Toma, cpt Laurenţiu Ungur; relevant sub aceste aspecte este şi răspunsul la interpelarea deputatului FSN Dorin Staicu, publicat în „Armata poporului” 49 (52) din decembrie 1990, prin care ministrul Victor Stănculescu preciza că numărul ofiţerilor care nu s-ar fi conformat aşa ziselor hotărâri ale „CMS al MApN / al Armatei” ar fi fost de 10, dintre care ar fi fost trecuţi în rezervă 4, însă nominalizat era numai cpt Valerian Stan

Site Valerian STAN : http://www.valerianstan.ro/documente.html