Cronologie privind CADA şi ADM

- 28 decembrie 1989 – 7 ianuarie 1990: un grup de opt ofiţeri din comandamentul Diviziei 57 Tancuri din Bucureşti iniţiază constituirea „Cluburilor militare” (preconizate ca organisme „profesionale, neguvernamentale, independente, nealiniate şi în afara structurii organizatorice a MApN, întemeiate pe principiile democraţiei depline”, care să contribuie la profesionalizarea şi modernizarea armatei, la ameliorarea performanţelor structurilor de conducere militare; conducerea MApN, ministrul Nicolae Militaru, interzice cu brutalitate această iniţiativă

- sfârşitul lui ianuarie, începutul lui februarie 1990: reprezentanţi ai ofiţerilor din aviaţia militară se întâlnesc la nivel naţional şi solicită clarificarea implicării armatei în reprimarea manifestaţiilor din decembrie 1989 şi fac propuneri de schimbare a comenzii aviaţiei militare

- 8 februarie 1990: militari din garnizoana Topraisar şi studenţi de la Academia militară tehnică încep să protesteze faţă de ignorarea nemulţumirilor lor privind abuzurile şi presiunile la care sunt supuşi din partea şefilor (semnalări în presă: „Concret”, februarie 1990 – „Sîntem cu voi”; „Expres”, 13 februarie – „Armata împotriva Armatei”, „Baricada, 14 februarie etc)

- 8 februarie 1990: din iniţiativa unor ofiţeri din unităţile din Timişoara, care doreau clarificarea implicării unităţilor şi subunităţilor lor, dar şi a armatei în general, în represiunea militară din decembrie 1989, la Casa armatei din Timişoara, conducerea Diviziei 18 mecanizată şi a garnizoanei convoacă reprezentanţii tuturor unităţilor militare din Timişoara; ofiţerii din unităţi nu sunt de acord cu abordarea propusă de şefii diviziei şi garnizoanei (urmărind să ocolească fondul problematicii propusă de ofiţeri) şi decid să acţioneze coordonat pentru ca dezideratele lor să fie aduse la cunoştinţa responsabililor politici şi militari de la nivel naţional

- 10 februarie 1990: la o nouă întâlnire, reprezentanţii unităţilor decid înfiinţarea Comitetului de acţiune pentru democratizarea armatei (CADA); în cursul aceleiaşi zile la postul de televiziune publică locală mr Nicolae Durac citeşte un Apel al grupului de ofiţeri care au iniţiat CADA

- 11 februarie 1990: reprezentanţii unităţilor din trupele terestre din Timişoara se solidarizează cu ofiţerii aviatori din garnizoană, împotriva cărora generali veniţi de la Bucureşti preconizau să ia măsuri disciplinare; în aceeaşi zi, un grup de ofiţeri din toate armele, reprezentînd CADA, pleacă la Bucureşti

- 12 februarie 1990: grupul de la Timişoara, împreună cu reprezentanţii mai multor unităţi militare din aviaţie, redactează “Apelul către preşedintele Consiliului provizoriu de uniune naţională (CPUN)”; Apelul a fost publicat la 14 februarie 1990 în „România liberă” şi revista "22", respectiv în ziarul „Dreptatea”, la 16 februarie

- 12 februarie 1990: întâlnirea CADA cu viceprim-ministrul Gelu Voican-Voiculescu; prin rezultate, întâlnirea este practic nerelevantă în raport cu propunerile şi dezideratele cuprinse în Apelul din 12 februarie 1990; în cadrul întâlnirii, viceprim-ministrul sugerează „reabilitarea” generalului Stănculescu şi, totodată, incriminarea şi contestarea încă şi mai categorică a ministrului Nicolae Militaru, sugestie care are ecou printre ofiţerii prezenţi; sub diverse pretexte, ofiţerilor le este refuzată o întâlnire cu preşedintele CPUN Ion Iliescu

- 12 februarie 1990: Miting la Timişoara pentru susţinerea CADA („România liberă”, 13 februarie 1990)

- 13 februarie 1990: din dispoziţia conducerii MApN, la Institutul de marină militară de la Constanţa este organizată o adunare a ofiţerilor cu scopul blamării acţiunilor CADA; ofiţerii Institutului votează covârşitor împotrivă (cu toate acestea, conducerea Institutului transmite la Bucureşti o telegramă de susţinere a conducerii Ministerului – în „România liberă” din 14 februarie 1990: Comunicat al MApN de condamnare a CADA şi articolul "Blamarea ofiţerilor nu s-a validat")

- 14 februarie 1990: întâlnirea CADA cu prim-ministrul Petre Roman; cerinţele CADA sunt acceptate în principiu, drept care ofiţerii vor decide să părăsească Palatul Victoria (fapt ce va produce dezamăgire populaţiei, care nu crede în sinceritatea declaraţiilor primului ministru – revista „Expres” nr 34/septembrie 1990, „CADA - democraţia rasă în cap”); CADA a fost recunoscut inclusiv formal de reprezentanţii Guvernului României prin Procesul verbal nr 284/PR din 15.02.1990 al întâlnirii cu prim-ministrul Petre Roman

- 16 februarie 1990: revista „22” redă dialogul reprezentanţilor CADA cu GDS („Ce a adus Revoluţia armatei române”)

- 16 februarie 1990: demonstraţie la Braşov de solidaritate cu CADA („România liberă” din 17 februarie 1990)

- 17 februarie 1990: generalul Stănculescu este numit ministru al Apărării (îl înlocuieşte pe generalul Militaru)

- 27 februarie 1990: ziarul „Adevărul” informează că ofiţerii din CADA apreciază drept promiţătoare discuţiile cu noul ministru Stănculescu

- 27 februarie 1990: ziarul „România liberă” – „Revenire la normal”; MApN aduce la cunoştinţă măsurile luate: trecerea în rezervă a generalilor reactivaţi; comisii de analiză a activităţii militarilor; se convoacă reuniunea reprezentanţilor aleşi democratic din unităţile militare pentru data de 12 martie 1990, la care va participa şi preşedintele CPUN Ion Iliescu

- 9 martie 1990; ziarul „România liberă” semnalează că există probleme cu respectarea criteriilor de alegere a ofiţerilor care urmează să participe la întâlnirea din 12 martie 1990

- 12 martie 1990: întâlnire a conducerii Ministerului Apărării cu comandanţii de mari unităţi şi de unităţi, cu membrii grupului de iniţiativă CADA şi cu reprezentanţii aleşi din unităţi şi instituţii militare de învăţământ din întreaga armată; o întâlnire mai mult formală, care ocoleşte clarificările ce se impuneau inclusiv ca urmare a propunerilor CADA; discursul ministrului Stănculescu evită clarificările; la finalul întâlnirii soseşte Ion Iliescu, care este aplaudat entuziast (anterior generalul Guşe fusese ovaţionat); impresia generală este că ideile CADA sunt încet dar sigur deturnate („România liberă” din 13 martie titrează în consecinţă: „Deocamdată, mişcare în cerc”)

- 14 martie 1990, Comisia guvernamentală constituită la nivelul judeţului Timiş, la 22 februarie 1990, prin Hotărârea nr 566 a primului ministru, pentru clarificarea implicării armatei în evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara, condusă de colonelul Viorel Oancea, „propune cercetarea penală de către Procuratura militară Timişoara, a următorilor: general-maior Guşe Ştefan, general-locotenent Chiţac Mihai, general-locotenent Stănculescu Victor, maior Ilie Nicolae, maior Sucală Ioan”; Comisia guvernamentală a fost desfiinţată imediat după mineriada din iunie 1990; atunci când s-a constituit Comisia pentru Timişoara, nu a fost acceptată propunerea CADA de a se constitui comisi similare şi pentru evenimentele din Bucureşti, Sibiu şi Braşov; un asemenea organism ar fi fost necesar şi pentru investigarea evenimentelor de la Cluj-Napoca

- 20 – 25 martie 1990: se constituie Acţiunea „Pentru dreptate militară”, iniţiată de cpt Valerian Stan şi un grup de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din două unităţii militare din Bucureşti (02658 şi 01305); este transmis presei şi Secţiei de presă / purtătorului de cuvânt al MApN Apelul grupului de iniţiativă „Pentru dreptate militară”

- 3 aprilie 1990: Apelul grupului de iniţiativă „Pentru dreptate militară” este publicat în ziarul „Dreptatea”

- 11 aprilie 1990: săptămânalul MApN „Armata poporului” redă trunchiat şi falsificator un dialog pe care redactorul mr Vasile Popa l-a avut cu cpt Valerian Stan

- 19 aprilie 1990: Apelul grupului de iniţiativă "Pentru dreptate militară" este publicat de ziarul „România liberă”

- 25 aprilie 1990: săptămânalul „Armata poporului” publică Apelul Acţiunii „Pentru dreptate militară”

- 18 mai 1990: revista „Expres” publică un punct de vedere critic al Acţiunii „Pentru dreptatea militară” faţă de avansarea în grad a unor ofiţeri superiori care au participat la reprimarea militară a manifestaţiilor din decembrie 1989 (Tiberiu Costache, Gheorghe Carp, Mircea Mureşan, Ionel Marin)

- sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie 1990: reprezentanţi ai ADM au mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai CADA pentru a armoniza într-o măsură mai mare punctele de vedere referitoare la reforma şi modernizarea armatei; se convine, între altele, că este necesar să se propună ca implicarea în reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din decembrie 1989 să fie clarificată inclusiv cu privire la noul ministru al Apărării, generalul Stănculescu (în principal din necesitatea ca vulnerabilitatea sub acest aspect a generalului să nu greveze procesul de modernizare a armatei şi clarificarea acţiunilor ei

din decembrie 1989); s-a convenit de asemenea asupra ideii că „decomunizarea” armatei ar trebui să constituie o premisă pentru înnoirea şi profesionalizarea acesteia