Timp de aproape două luni după 22 decembrie 1989 am avut percepţia că reformarea şi modernizarea sistemului militar (ca şi a societăţii româneşti în ansamblul ei) reprezintă obiective asumate sincer de cei care preluaseră puterea. Pentru că realitatea de zi cu zi începuse să dezmintă tot mai des şi mai clar această percepţie, în unitatea din care făceam parte (UM 02658 Bucureşti) am iniţiat asocierea unor ofiţeri şi subofiţeri în jurul unor idei care ni se păreau importante pentru reuşita procesului înnoitor din armată. Consideram că pentru reuşita acestui proces esenţiale erau voinţa şi competenţa personalului armatei, cu deosebire ale celor de la vârful ierarhiei militare.

Ne apărea ca foarte clar faptul că reforma şi modernizarea armatei nu puteau fi înfăptuite de generalii regimului Ceauşescu, de ofiţerii de Securitate din armată şi de activiştii politici militari. În opinia noastră, armata avea nevoie în primul rând de o nouă elită – profesionistă şi fără complicităţi şi vulnerabilităţi din trecutul comunist (sau din implicarea în reprimarea armată a manifestaţiilor anticomuniste din decembrie 1989). Exprimam asemenea deziderate fiindu-ne bine cunoscut faptul că armata dispunea realmente de asemenea resurse umane.

Asociaţi informal în ceea ce am numit Acţiunea „Pentru dreptate militară” (ADM), pe data de 25 martie 1990, am transmis mai multor ziare, precum şi Secţiei de presă a MApN, un prim comunicat (prezentat mai jos) în care informam cu privire la ideile şi dezideratele noastre. Comunicatul a fost publicat de ziarele „Dreptatea” (la 3 aprilie 1990) şi „România liberă” (19 aprilie 1990).

Doi dintre semnatarii Comunicatului, cpt dr Ion Daia şi cpt Nicolae Străchinescu au revenit asupra deciziei pe care au luat-o iniţial. Primul m-a anunţat personal, după câteva zile, că renunţă să mai facă parte din ADM. Despre cpt Străchinescu, care nu mi-a spus absolut nimic în sensul acesta, am aflat din săptămânalul „Armata poporului”, ediţia din 11 aprilie 1990, că „protestează vehement şi cheamă la răspundere pe cei care şi-au permis să pomenească numele său în acest grup”.

Fostul meu coleg proceda astfel deşi discutasem împreună îndelung în legătură cu acest demers, şi-l asumase explicit şi neechivoc şi fusese de acord să transmitem presei Comunicatul, inclusiv cu semnătura sa. Ulterior ambii ofiţeri au fost promovaţi în funcţii şi grade. În aceeaşi ediţie a publicaţiei armatei, cu aceeaşi intenţie de a discredita iniţiativa ADM, a fost redat trunchiat şi falsificator un dialog pe care l-am avut cu redactorul mr Vasile Popa, un ziarist comunist cu state vechi în presa militară a acelei perioade.

Apelul grupului de iniţiativă „Pentru dreptate militară”.......Îngrijoraţi de lipsa procesului reformator din armată, îndeosebi în domeniul „activităţii de cadre”, solicităm conducerii MApN întreprinderea de acţiuni concrete şi eficiente pentru ca şi în această instituţie idealurile Revoluţiei din Decembrie să învingă deplin şi definitiv. În acest context considerăm absolut necesară aşezarea pe baze noi a întregii activităţi de recrutare, pregătire şi promovare a cadrelor militare, în centrul căreia să se situeze criteriul necesităţilor armatei şi al competenţei profesionale.

Apreciind că noile relaţii interumane din armată nu se vor putea instaura escamotînd gravele inechităţi ale regimului trecut şi pentru a căror eradicare nu s-a făcut aproape nimic (deseori acestea fiind chiar amplificate), cerem conducerii Ministerului luarea de măsuri corespunzătoare menite să consfinţească dreptatea şi adevărul ca valori fundamentale în armată. În acelaşi timp apelăm la cadrele militare care împărtăşesc dezideratele exprimate, precum şi la cele care, într-un fel sau altul, au avut ori au de suferit datorită abuzurilor, discriminărilor, inechităţilor şi arbitrariilor din „politica de cadre” să ni se alăture în demersurile pe care, în speranţa izbînzii dreptăţii, le vom întreprinde. Ne exprimăm totodată convingerea că acţiunea noastră poate fi încununată de succes numai în condiţiile respectării stricte a ordinii şi disciplinei militare, în afara oricăror manifestări anarhice, destabilizatoare.

Grupul de iniţiativă a Acţiunii „Pentru dreptate militară”: cpt ing Radu Andriciuc, cpt Valerian Stan, cpt dr Ion Daia, cpt Constantin Teodorescu, cpt Ion Nedelcu, cpt Nicolae Străchinescu, lt maj Constantin Zadorojniac, lt maj Dorin Potlog, plt maj Constantin Frimu, plt maj Nicolae Alexandru. P.S. Corespondenţa poate fi expediată pe numele celui de-al doilea semnatar, la adresa: str Tolbei nr 2, bl C59, sc 1, ap 23, sector 6, Bucureşti.

Începînd cu acest prim pas şi până la finalul demersurilor noastre, atât eu cât şi colegii mei am respectat întocmai, în limitele libertăţii de exprimare la care aveau dreptul inclusiv cadrele militare, regulile ordinii şi disciplinei militare. Nu am afectat prin ceea ce am făcut programul pe care îl aveam stabilit pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nu am afectat calitatea activităţii noastre ca ofiţeri sau subofiţeri, nu am încălcat regulile privind secretul de stat şi de serviciu, nu am exprimat opinii politice, nu am asumat atitudini pro sau contra unor partide ori lideri politici etc.

Deşi era evident că unele dintre dezideratele noastre creau un anumit „disconfort” generalilor din conducerea armatei, aceştia nu au avut să ne facă niciun reproş sub aspectele menţionate. Faptul acesta a făcut posibil, pentru o perioadă, dialogul, mai mult sau mai puţin sincer, al conducerii armatei cu noi. Acest dialog nu a mai fost la fel de facil, însă, din momentul în care unii generali (inclusiv fostul ministru al Apărării, generalul Stănculescu) au insistat aproape ultimativ, dar şi complet subiectiv şi nelegitim, să renunţăm la acele deziderate care erau de natură să le pună în discuţie poziţiile la vârful ierarhiei militare.

Sub pretextul, fără absolut nicio acoperire în realitate, că demersurile noastre ar asuma / ar putea asuma puncte de vedere şi atitudini proprii partidelor politice („istorice” mai ales), unii generali şi ofiţeri superiori au încercat mai multe acte de descurajare şi intimidare a noastră. De fiecare dată, însă, au sfârşit prin a recunoaşte că, în fapt, nu aveau să ne impute nicio acţiune ori vreun gest concret care să fi contravenit în vreun fel legilor şi regulamentelor militare în vigoare atunci.

Se impune precizat de asemenea că în toată acea perioadă erau exprimate public – inclusiv prin presă şi încurajate de conducerea armatei – numeroase puncte de vedere ale unor generali şi ofiţeri superiori diferite de cele ale CADA şi ADM, cel mai adesea favorabile necondiţionat conducerii armatei.

CADA şi ADM: unele viziuni diferite

Conducerile celor două ziare care au publicat Comunicatul ADM din 25 martie 1990 au avut iniţial unele reţineri. Redactorul şef al ziarului „Dreptatea”, Ilie Păunescu, motiva că „unii fruntaşi ţărănişti aveau o consideraţie deosebită pentru ministrul Stănculescu” iar din discuţiile cu responsabilii „României libere” am înţeles, pe de o parte, că fostul general se bucura şi aici de aceeaşi „consideraţie” iar pe de altă parte că era oarecum neclar de ce ofiţerii care iniţiaserăm Acţiunea „Pentru dreptate militară” nu ne alăturam deja constituitului Comitet de acţiune pentru aemocratizarea armatei – CADA (impresia a fost că această reţinere a fost sugerată ziariştilor de la „România liberă” chiar de către unii dintre ofiţerii CADA).

Sub acest din urmă aspect, este de spus că iniţiatorii ADM aveam o viziune întrucâtva diferită faţă cea a CADA cu privire la câteva chestiuni care ne preocupau. ADM considera, de exemplu, din motive la care ne vom referi mai jos, că a fost o eroare faptul că ofiţerii CADA (cu unele excepţii) au susţinut numirea, la data de 17 februarie 1990, la conducerea MApN a generalului Stănculescu. Acest lucru s-a întâmplat deşi în „Apelul în 13 puncte”, din data de 12 februarie 1990, care consfinţea practic constituirea CADA şi avea valoarea unei „Declaraţii de principii”, Comitetul solicitase destituirea din funcţia de ministru şi trecerea în rezervă a generalului Militaru (căruia i se imputau „ordinele prin care a dus la o stare de tensiune în armată„) şi numirea în funcţia de ministru a „unei personalităţi civile, ca reprezentant în parlament a intereselor armatei”.

Ulterior, unii dintre cei mai reprezentativi membri ai CADA aveau să recunoască deschis că solicitarea numirii unui ministru civil nu fusese decât o stratagemă pentru înlăturarea generalului Militaru şi înlocuirea lui la conducerea Ministerului cu generalul Stănculescu (a se vedea, de exemplu, Comunicatul CADA publicat în „România liberă” din 5 iunie 1990, în care se preciza că cerinţa din Apelul din 12 februarie referitoare la numirea unui civil ca ministru al Apărării „a fost impusă la momentul respectiv de necesitatea înlocuirii din funcţie a fostului ministru al apărării, general de armată Nicolae Militaru”).

ADM considera pe de o parte că asemenea gesturi grevau credibilitatea ofiţerilor care procedau astfel (şi nu numai a lor) iar pe de altă parte că – prin complicităţile sale cu regimul comunist şi prin vulnerabilităţile grave pe care şi le-a creat atunci când la Timişoara, în apărarea aceluiaşi regim, a coordonat represiunea militară – generalul Stănculescu era o persoană nepotrivită pentru a i se încredinţa conducerea procesului reformator din armată şi clarificarea implicării armatei în represiunea militară din decembrie 1989 (deziderat foarte important pe care CADA îl înscrisese de asemenea în Apelul său din 12 februarie).

O altă deosebire de vederi între ADM şi CADA era că prima considera că reformarea şi modernizarea armatei nu puteau fi concepute fără depolitizarea / „decomunizarea” acesteia – între altele, prin trecerea în rezervă a ofiţerilor de Securitate din armată (aparţinînd Direcţiei a IV-a de contraninformaţii militare a Departamentului securităţii statului) şi încadrarea pe funcţii inaccesibile deciziilor importante a foştilor ofiţeri activişti de partid. În lunile care au urmat, conlucrînd tot mai strâns, CADA şi ADM aveau să ajungă să asume în comun asemenea deziderate.

Apelul ADM din 25 aprilie 1990.......La data de 25 aprilie 1990, săptămânalul „Armata poporului” a acceptat să publice Apelul Acţiunii „Pentru dreptate militară” (pe care îl redau mai jos).

Apelul Acţiunii „Pentru dreptate militară”

Inspirată de îngrijorarea faţă de aria redusă a procesului înnoitor din armată, precum şi din dorinţa de a sprijini efectiv acest proces, Acţiunea „Pentru dreptate militară” şi-a propus să militeze împotriva gravelor nedreptăţi ale regimului trecut, pentru a căror eradicare pînă în prezent s-a făcut destul de puţin, deseori ele fiind chiar amplificate.

În acest context considerăm că o condiţie esenţială a succesului efortului înnoitor din armată este instaurarea dreptăţii şi adevărului, valori fundamentale compromise, şi în sfera vieţii militare, de anii beznei comuniste. Apreciem totodată că triumful acestor principii se va constitui în elementul de fond al adevăratei stabilităţi a armatei, precum şi în calea cea mai sigură de instituire a unei ierarhii militare necontestabile, cu putere de autoritate general recunoscută. Această autoritate a respectului şi recunoaşterii generale considerăm că va permite curmarea fenomenului contestatar din armată, a manifestărilor destabilizatoare, anarhice, care în ultimul timp au proliferat sub prea mult vînturata lozincă a democraţiei.

Sîntem pe deplin conştienţi că procesul revoluţionar în armată nu este, nu poate fi simplu şi de scurtă durată. Însă tergiversarea lui, tactica jumătăţilor de măsură, reticenţele în a rupe în mod decis cu vechile rînduieli sînt soluţii ale bolii pe picioare şi nicidecum ale vindecării. Deşi este în afara oricărei îndoieli că armata, în ansamblul său, nu a fost o operă după chipul şi asemănarea creatorului ei – regimul comunist dictatorial – tot în afara oricărei îndoieli se situează şi necesitatea reformării radicale a acelor componente ale sistemului militar, purtătoare ale stigmatului vechii orînduiri. A folosi, în această privinţă eufemisme şi paleative înseamnă a ne înşela. Dar, mai ales, a ne opune, într-o formă sau alta, dintr-un interes sau altul, acestui proces, înseamnă a înşela însuşi crezul Revoluţiei din Decembrie.

Dialogul angajat în cadrul Acţiunii noastre cu un important număr de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri a confirmat temeinicia îngrijorării faţă de progresele relativ nesemnificative înregistrate pînă în prezent, evidenţiind totodată unele imperative indispensabile procesului înnoitor din armată. Prezentăm pe scurt cîteva dintre acestea:

1. Înlăturarea factorilor decizionali militari care, prin acţiunea ori inacţiunea lor, au permis transformarea anumitor structuri ierarhice superioare în instrumente aservite regimului dictatorial şi participarea unor elemente militare la reprimarea mişcării revoluţionare – fapt care nu este totuşi de natură să pună în discuţie rolul important pe care armata l-a avut, în întregul său, la victoria Revoluţiei din Decembrie;

2. Înlăturarea oricăror criterii arbitrare, discriminatorii – de natură social-politică, naţională, religioasă – din activitatea de recrutare, pregătire şi promovare a cadrelor şi circumscrierea exclusivă a acesteia principiilor necesităţilor armatei şi ale competenţei profesionale;

3. Înlocuirea din funcţiile deţinute a cadrelor a căror promovare prin corupţie şi nepotism este notorie;

4. Promovarea în funcţii corespunzătoare a cadrelor de autentică şi recunoscută valoare, marginalizate prin abuzuri şi arbitrariile vechii politici de cadre, prin sancţiunile suferite ca urmare a nesupunerii oarbe faţă de structurile aservite regimului ceauşist, precum şi pe temeiul altor criterii – politice, sociale etc;

5. Repararea – în cazurile în care aceasta mai este posibilă – a prejudiciilor cauzate cadrelor militare prin măsuri sancţionatorii abuzive ori arbitrare, precum şi reactivarea cadrelor trecute în rezervă în ultimii doi ani prin măsuri similare (îndeosebi din motive politice şi sociale) şi încadrarea acestora prin disponibilităţile create;

6. Trecerea în rezervă a ofiţerilor de contrainformaţii, compromişi prin ignobilele misiuni îndeplinite împotriva personalului armatei;

7. Înlocuirea ofiţerilor cu activitatea de cadre, începînd cu Direcţia de cadre a Ministerului, ca organisme ce au conceput şi pus în aplicare o arbitrară şi deseori aberantă şi samavolnică politică în acest domeniu. În cadrul Acţiunii s-a conturat propunerea de numire la conducerea acestei Direcţii a domnului colonel Ilie Marin, care actualmente face parte dintr-o mare unitate mecanizată;

8. Încadrarea pe funcţii minime, inaccesibile deciziilor importante, a ofiţerilor absolvenţi ai facultăţilor politice care cel puţin în ultimii cinci ani au îndeplinit funcţii de activişti de partid;

9. Îndepărtarea din procuratura şi justiţia militară a cadrelor ce se fac vinovate de abuzuri în aplicarea legii penale, avîndu-se în vedere îndeosebi competenţele speciale ale acestor organe;

10. Abrogarea prevederilor inechitabile ale Ordinului general al ministrului nr 1/1984 cu privire la calculul stagiului în grad al maiştrilor militari trecuţi în acest corp din cel al subofiţerilor;

11. Asigurarea de măsuri menite să stimuleze potenţialul ştiinţific al specialiştilor din armată: ingineri, medici, jurişti, economişti etc;

12. Sporirea substanţială a receptivităţii şi operativităţii în soluţionarea cererilor legal formulate adresate conducerii Ministerului, îndeosebi Direcţiei de cadre;

13. Creşterea răspunderii, competenţei profesionale şi a prestigiului maiştrilor militari şi subofiţerilor şi mărirea în mod corespunzător a salariilor acestora, atunci cînd condiţiile economice o vor permite;

14. Repararea actelor de nedreptate ocazionate de înaintarea în grad şi promovările în funcţie ulterioare datei de 22 Decembrie 1989;

15. Revizuirea încadrării arbitrare şi inechitabile pe noile funcţii a cadrelor din unităţile recent desfiinţate ale Direcţiei de lucrări în economia naţională;

16. Angajarea răspunderii cadrelor militare implicate în reprimarea mişcării revoluţionare din decembrie 1989.

Pornind de la aceste deziderate, ne adresăm cadrelor militare care subscriu acestora cu chemarea de a ni se alătura, precum şi de a propune noi căi de acţiune menite a garanta victoria măreţelor idealuri revoluţionare în armată.

Nota redacţiei: Materialul a fost adus la redacţie de căpitanul Valerian Stan. Îl publicăm în virtutea dreptului la opinie.

În săptămânile care au urmat publicării Apelului, un număr de circa 200 de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, activi dar şi în rezervă, şi-au manifestat susţinerea pentru ideile pentru care militam. De asemenea, unii au avut propriile sugestii iar alţii au semnalat propriile cazuri de abuzuri, de încălcări ale legii etc împotriva drepturilor şi intereselor lor (practic majoritatea acestor le-am semnalat, la rândul nostru, responsabililor militari competenţi din punct de vedere legal).

În aceeaşi perioadă, am avut mai multe contacte cu membri ai CADA, cu scopul să armonizăm împreună ideile pentru care militam. Printre cei care şi-au declarat susţinerea pentru dezideratele Acţiunii „Pentru dreptate militară” ori ni s-au adresat cu propriile sugestii şi cazuri au fost următorii (am reţinut numele celor ale căror mesaje au fost mai semnificative):

Cpt Mitroi Alexandru

Cpt Ioan Aveinte

Cpt Constantin Sârghiuţă

Cpt Marian Bulacu

Lt maj Gheorghe Stancu

Lt maj Mircea Mihăilescu

Lt Georgică Creţu

Lt Viorel Stoenică

Plt maj Neculai Ailuţoaei (acesta şi cei de mai sus, din UM 01748 Craiova)

Col Ion Călin – Bucureşti

Cpt Puiu Grădinaru – UM 01261 Piteşti

Lt maj Ionel Sava – Ploieşti

Lt maj dr Nelu-Doru Popescu-Şoimaru – UM 01386 Roman

Lt Gheorghe Oprea – UM 01172 Caransebeş

MM Ghoerghe Apostol

MM Dan Fătu

MM Nicolae Răducanu (acesta şi cei doi de mai sus din Brăila)

Mr Gheorghe Goian – Timişoara

Lt maj Olguţa Vlasie – UM 02233 Buzău

Cpt Marian Robu – UM 01185 Timişoara

Plt maj Gheroghe Ciohan – UM 01477 Bârlad

Plt Vasile Radu – Bucureşti

Mr (rez) Mircea Veţeleanu – Bucureşti

Mr (rez) Vasile Oprescu-Spineni – Bucureşti

Mr (rez) Vasile Dascălu – Comăneşti

Lt col (rez) Iosif Gabor – Bucureşti

Cpt (rez) Gheorghe Oescu – Suceava

Cpt Mircea Prichici – UM 01037 Vatra Dornei

Lt col ing (rez) Dumitru Dobârcianu – Ploieşti

Lt col (rez) Tudor Preoteasa – Bucureşti

MM Gheorghe Mihalache – UM 01096 Bacău

Plt maj (rez) Eugeniu Dincă – Bucureşti

Plt (rez) Ioan Guga – Orăştie

Serg maj (rez) Constantin Baciu – Satu Mare

Site Valerian STAN : http://www.valerianstan.ro/documente.html

Lucrarea integrală în format PDF, pe situl :http://www.gid-romania.com/index.asp