Viata e cruda, mai ales in vremuri grele - vor incerca unii sa acopere miselia colectiva intretinuta premeditat. E pacat ca statul roman a fost falimentat, dar acum, ca s-a intimplat, de unde sa platim pensii CAP-istilor?

Impotriva tezei inevitabilului pledeaza tratarea total diferita a categoriilor de pensionari pe care puterea se sprijina. Sa luam intii exemplul fostilor militari (incluzind si lucratorii din Ministerul de Interne, pensionati dupa aceleasi legi).

Vom vedea imediat rostul dublului standard privind drepturile implicite: ca sa poti mentine sclavii in jug, trebuie sa satisfaci gardienii.

Din motive obscure de organizare devalmasa a lagarului comunist, nici militarii nu au contribuit explicit (decit cu partea "suplimentara") la fondul general de pensii. In cazul lor nu s-a procedat la preluarea semi-gratuita a productiei ci la plata salariului neinsotita de o retinere explicita pentru fondul de pensii.

Situatiile sint similare pe fond: statul e obligat sa plateasca pensii strinse de el implicit. Nefiind precizate contributiile la timpul lor, nu se mai poate stabili decit o contributie virtuala, prin analogie cu salariatii, ca o cota din salariul brut acordat.

Aceste salarii/solde find maricele (comparativ cu sumele minime oferite CAP-istilor jefuiti prin livrari) - calculele duc la pensii mult mai mari. Este insa acest lucru corect, este el justificat? Au fost salariile acestor oameni vaduvite de o contributie justa, ce se putea depune de militari la CEC pentru pensie, dar a fost capitalizata de stat pe spatele lor?

Ca sa raspundem, trebuie sa analizam efiacitatea muncii in acest sector (taranilor li s-au numarat doar zile de munca efectiva, nu de taifas). Ce au facut in aceste decenii militarii romani? Rostul lor nu era sa are, ci sa se pregateasca pentru a apara tara.

Nu au ajuns insa sa o apere, niciodata. Nu ca nu ar fi fost cazul: Romania a fost ocupata de armata rusa, care a distrus societatea si a provocat un genocid prin comunistii adusi la putere.

In cele citeva decenii de exploatare tiranica a poporului roman, chiar dupa retragerea armatei ruse, armata romana (decapitata de virfurile ei respectabile - care au umplut puscariile - si guvernata de slugile obediente ale intereselor antinationale) nu a sarit vreodata intru salvarea poporului roman.

Nici macar in 1989 ea nu avut o pozitie (prestatie ) onorabila ci s-a zbatut intre odios, penibil si tragic. Ea s-a oprit rapid din masacrarea populatiei in primul rind pentru ca liderii au stiut ca vor fi condamnati pentru represiune - datorita contextului international.

Nici in 1990, in ciuda laudabilelor eforturi CADA, ea nu a facut reforma interna necesara (promovarea calitatii si depolitizarea), nu a sprijinit eliberarea societatii, permitind contrarevolutiei sa triumfe si sa reoficializeze (in decembrie 1990) razboiul cu propriul popor, daca se razvrateste impotriva puterii.

Iata un bilant care nu justifica pretentiile de recompensa grasa de la patria servita, mai ales daca te gindesti la ce au primit ca plata a patriotismului real generatiile care s-au jertfit in cele doua razboie mondiale.

Cit priveste apararea teritoriilor romanesti pierdute (pe care URSS le-a acaparat si livrat Ucrainei) sau rupte artificial de Romania ("Moldova" independenta), armata nici macar nu a luat pozitie in apararea adevarului istoric, in momentele cind polticienii faceau declaratii antinationale, sau taceau antinational.

Cu mioritica elasticitate, armata noastra s-a incolonat sub steagul oricaror stapini care au preluat Romania, devenind greu de precizat pe cine si ce apara de fapt. Dupa ce a fost inca o data destructurata dupa 1990 (ca in 1945) - inclusiv la nivelul industriei militare - o vedem azi justificind achizitii scumpe de aparatura militara second-hand, sau livrind mercenari pentru razboaie de cotropire in care Romania nu avea ce cauta.

Nu avem de ce sa umflam pensiile unei coloane a-5a a Moscovei , Washingtonului, etc. Sa-si plateasca altii mercenarii, mai ales daca ii folosesc in dominarea noastra.

Sau poate trebuie sa rasplatim modul in care am fost umiliti, atunci cind executam "stagiul militar"? A trece fiecare cetatean roman printr-o cura de supunere neconditionata, a-i fringe coloana vertebrala in numele disciplinei, a inteti in om conditia de fiara - lasa fata de forta si nemiloasa fata de slabiciune - inclusiv prin batjocoriri demne de Pitesti - iata rolul re-educativ al armatei comuniste romane.

Dar tinerii de azi nu pot sti ca s-a mers (folosind complicitatea comisariatelor militare) pina la convocarea suplimentara a persoanelor care puneau probleme partidului.

Incercind sa evaluam si contributia pozitiva a militarilor in ultimele sapte decenii, observam activitati sociale si economice, interventii la sinistru, pe santier sau agricole, care s-au facut cot la cot cu zidarul sau taranul cooperator - si nu prea au de ce fi platite atit de diferit.

Actuala reducere, limiteaza insa la 30 de milioane pensia minima a fostilor militari - de vreo zece ori mai mult ca maximul unui fost cooperator. E important de ce parte ai fost in 1907...

Pentru bunastarea orasenilor, e poate mai eficace sa tragi in tarani, asigurindu-le supunerea pe decenii, decit sa lucrezi printre ei.

Se va spune ca aceasta pespectiva este prea aspra, fata de o categorie care are si justificari/alibiuri/buna credinta. Conditiile de viata cazona, rigoarea extinsa in afara orelor de program distrugind viata personala, seriozitatea si patriotismul sincer a multor ofiteri si sub-ofiteri trebuie recunoscute - dar economic nu pot convinge, pentru ca ramin la marginea "desertului tatarilor" (asteptarea unui dusman care nu mai apare la hotare) in timp ce tara e distrusa dinantru.

Nu putem insa gasi scuze si pentru salariatii ministerului de interne comunist - daca recunoastem caracterul represiv al regimului. Sub conducerea activului de partid, cu acoperirea sistemului judiciar, incuviintarea intelectualitatii aservite si binecuvintarea unei biserici deturnate, lucratorii internelor (militieni, securisti, etc.) au fost paznicii, sperietorile si tortionarii nostri.

Evreii vineaza si azi gardienii lagarelor. Noi - le platim cele mai mari pensii. Regimul pluri-FSN din Romania denunta verbal genocidul comunist dar nu judeca nici un vinovat, ci le plateste pensii grase - lor si celor care i-au protejat dupa 1989.

Rolurile represive, tradatoare sau intimidante, de la satrapii centrali la cei locali (orice militian de sat conducea o echipa de informatori) nu au fost jucate dezinteresat, ci au adus celor care s-au pretat la ele profituri sociale si economice.

Ca sa nu mai vorbim de uriasa lovitura data de unii securi-comunisti dupa 1989: acapararea (sau distrugerea) intregii avutii nationale.

Si atunci, ce mai avem de platit azi tortionarilor? De ce sa acordam pensii mari soldatilor satrapiei comuniste si mercenarilor Contrarevolutiei si salarii nesimtite ticalosilor ramasi la post dupa 1989?

De ce sa platim tribut celor care au stat de sase acesti 20 de ani, facindu-se ca apara Romania de atacuri sociale, politice si economice? De cine au aparat-o, daca a putut fi curatata pina la os de jefuitorii dinafara si dinauntru?

Si daca aparatorii natiei nu au functionat, pentru ce au fost platiti, in loc sa fie trasi la raspundere si sa plateasca ei daune, pe baza responsabilitatilor nerespectate?

Se gasesc bani pentru plata pensiilor celor ce si-au batut joc de fostii detinuti politici, dar se invoca saracia statului cind e voba de despagubirea victimelor lor. Nici macar calea actiunilor in regres nu e descoperita de parazitii juridici ai statului roman (actiuni indreptate de stat asupra vinovatilor, dupa ce plateste despagubiri victimei - in baza raspunderii comitentului fata de prepus).

Un stat uzurpat de o banda de raufacatori nu se poate indrepta impotriva lor, nu poate da legi defavorabile celor care au ramas la cirma lui. O lamurire suplimentara mi-a fost sugerata de dl. Melescanu care, intr-o emisiune tv., opina ca se vor putea micsora si salariile/pensiile fortelor de ordine, dar numai dupa ce trec anii necesari pensionarii celor activi in 1989.

Interesant…. Deci s-a facut atunci un troc - eliberarea prizonierilor romani in schimbul impunitatii si privilegiilor pentru gardienii care dau drumul la usi. Platim de fapt o taxa de protectie …. Intr-o societate patologic captiva, acest lucru nu e nici macar inteles.

Dar cine ar putea pune capat tratamentului favorabil uzurpatorilor, avind chiar datoria sa impiedice discriminarea ( a se vedea prevederile Constitutiei si a Conventiei CEDO)? Cum de nu-si face "separata/autonoma" putere judiciara datoria? Cum de nu intervine puterea legislativa, corectind cadrul legal al pensionarii inechitabile si imorale.

Evident, e vorba de complicitate si comunitate de interese in tagma celor care ar trebui urmariti pentru parazitismul distrugator de pina acum.

Parlamentarii nu pot legifera contra celor pe care ii reprezinta in realitate si judecatorii nu pot face dreptate neconvenabila puterii care judeca.

Despre patologia sistemului politic s-a scris abundent.
Despre criminalitatea sistemului justitiar post-comunist, am scris la: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm

Aici reiau doar concluzia: justitia romana ar trebui condamnata si deparazitata, pentru a se putea face dreptate. Parlamentarii penalizati prin lege, judecatorii judecati, procurorii cercetati, politistii arestati, sri-istii spionati.

Intreg aparatul judiciar este profund implicat in uzurparea distructiva a statului roman, inainte si dupa 1989. In nici un caz nu are de ce culege lauri si cistiguri (pensii mari) pentru tradarea intereselor nationale.

De ce sa ia fermentii juridici ai coroziunii pensii mai mari decit romanii care au muncit cinstit si fructuos? Nu se pot justifica nicicum pensiile speciale acordate agentilor faradelegii de o clasa politica inspaimintata de eventualitatea trecerii justitiei de partea dreptatii.

Dar cei care se feresc de cercetari, confiscari, judecati - ca dracu de de tamie - si-au tradat impunitatea, votind o lege mai desantata decit celelalte, dedindu-se la o eschibare a puterii de-a dreptul indecenta, sfidatoare - probabil intimidanta.

In timp ce supusii romani primesc pensie in functie de contributie (calculata discutabil/defectuos si drenata de escroci, prin "inginerii" de stat) tagma judecatorilor si a parlamentarilor si-a acordat - prin legi speciale - dreptul de a se pensiona pe baza salariului …din ultima luna (completat cu oricite sporuri se pot nascoci in luna respectiva).

Astfel si-au construit pensii de 300 milioane pe luna, intr-o tara in care oamenii cinstiti recupereaza 10 milioane pe luna din ce au depus.

Cei ce creeaza echitate prin norme si vegheaza la nedescriminare nu au observat inca neconstitutionalitatea acestei legi, nu gasesc puterea de a o schimba sau anula (desi au putut foarte bine invoca neconstitutionalitatea altor legi, pentru a sabota activitatile neconvenabile/periculoase pentru patura uzurpatoare, cum ar fi cea a CNSAS-ului sau a ANI).

Mai crasa ilustrare a lui "cine-mparte parte'si face"- nu se putea. Perfecta demonstratie de cirdasie a puterilor in stat. Parlamentarii isi fixeaza salarii, privilegii, protectii, pensii "speciale". Judecatorii sint de acord, daca sint si ei cadorisiti cu legi favorizante.

Ei decid ca nu trebuie sa-si anuleze pensiile discriminatorii, ca sa nu lezeze principiul divin al non-retroactivitatii.

Conflictul evident de interese poate fi acoperit (tacit) decit astfel: daca nu ne dati dreptul sa jefuim fondul de pensii, nu vom mai proteja visteria statului, acordind drepturile de rigoare tuturor celor ce cer despagubiri pentru abuzuri si erori judiciare (si nu numai "alesilor retrocedarii", care primesc despagubiri si pentru ce nu a avut nici o data, neam de neamul lor).

Dar cine sa conteste deciziile unei Curti Constitutionale care functioneaza de doua decenii ca un volant contrarevolutionar, ca o arma impotriva reformarii societatii?

Celor 12 "zei" sortati pe sprinceana li s-a acordat dreptul de a hotari soarta unei natiuni, fara posibilitate de contestare. Oricit de gogonata ar fi o decizie a lor, oricit de vadit neconstitutionala, nociva sau abuziva… nu ai cui te plinge.

O infundatura intarita abil de propagandistii suveranitatii dreptului asupra realitatii sociale, care justifica distrugerea societatii prin normare nociva. Asa se ridica recolta conformismului insamintat in cugete.

Celor carora li se pare evident ca si legea "In Romania 2=2=5!", validata constitutional, ar trebui aplicata, le putem arata azi modul in care judecatorii isi auto-valideaza dreptul de a lua pensii nemuncite. Macar sa-i jeneze ceva cind dau din umeri non-retroactiv, cind invoca presciptii impotriva dreptatii.

Noi raminem cu intuitia ca rezistenta e legitima, fata de o legalitate uzurpata. E chiar o conditie necesara (si insuficenta) pentru a elibera o natiune captiva si juridic.