In ciuda agitatiei propagandistice, spolierea e perceputa dureros de perdantul de rind (cel care nu a apucat o halca suficienta din lesul national). Oricit ar incerca sa-l educe civic 'telectualii la moda, el stie cam cum merg lucrurile - oscilind intre furie neputincioasa, resemnare pasiva, vorbarie - supapa si hotie de legitima aparare.

Mecanismele mai fine de spoliere ale "prostimii", tehnicile de defavorizare sistemica, difuzate discret in reguli strimbe si acoperite cu rafinamente ideologice/dogmatice, nu sint cunoscute.

Viata e cruda, mai ales in vremuri grele - vor incerca unii sa acopere miselia colectiva intretinuta premeditat. E pacat ca statul roman a fost falimentat, dar acum, ca s-a intimplat, de unde sa platim pensii CAP-istilor?

Impotriva tezei inevitabilului pledeaza tratarea total diferita a categoriilor de pensionari pe care puterea se sprijina. Sa luam intii exemplul fostilor militari (incluzind si lucratorii din Ministerul de Interne, pensionati dupa aceleasi legi).

Vom vedea imediat rostul dublului standard privind drepturile implicite: ca sa poti mentine sclavii in jug, trebuie sa satisfaci gardienii.

Stimati concetateni,

In timpul regimului comunist, in perioada 1948-1989, cetatenilor Romaniei le-a fost interzis dreptul de a avea capital in proprietate privata.

Statul comunist a preluat o parte-circa o treime-din veniturile create de cetateni si a transformat-o in capital real-fabrici, uzine, hoteluri, spatii comerciale, etc.-care a intrat formal, conform Constitutiei, in proprietatea comuna, a intregului popor, de fapt, atributiile dreptului de proprietate fiind exercitate de statul comunist.

Releul web : Universul Românesc-Vocea Poporului, accesibil pe legatura:

http://www.universulromanesc.com

Proiectul a fost conceput in ideea de a crea un spatiu de schimb informational liber, dedicat tuturor romanilor, oriunde-ar fi, compartimentarea permite initierea de legaturi intra-comunitare si inter-comunitare, reglementarile specifice permit dezbateri pe proiecte urmand proceduri de acces si identificare speciale.

În cursul zilei de 23 august frontul s-a prăbuşit. Ruşii, prin capul de pod stabilit la Tighina, au dat peste cap Corpurile 4 şi 6 de armată. Mareşalul Antonescu era mereu pe front, la comandamentul de la Bacău, unde a aflat de căderea oraşului Roman în mâna ruşilor. De aici a hotărât retragerea pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi, începând din noaptea de 22/23 august.

„DECÂT CU ŢARA CIOPÂRŢITĂ MAI BINE VĂ ÎNTOARCEŢI PE TARGA" Acestea au fost cuvintele Cardinalului Iuliu Hossu, rostite pe peronul Gării de Nord, delegaţiei care la sfârşitul lunii august 1940 pleca la Viena pentru „tratativele" în legătură cu Ardealul. Delegaţii nu s-au întors pe targa, dar Iuliu Hossu a rămas în mijlocul celor purtaţi pe targa, scăpaţi din masacrele hortyste.

Hitler, încă de la începutul lui octombrie, după ce a distrus Polonia, s-a arătat dispus să se ajungă la înţelegere, fiind gata să-şi expună scopurile ce le urmăreşte; în afară de colonii, el nu mai pretindea nimic Angliei şi Franţei. Pacea astfel încheiată, s-ar fi trecut cu vederea toate loviturile de forţă prin care se mărise „spaţiul vital" hitlerist. Răspunsul lui Chamberlain a subliniat absurditatea propunerilor germane şi faptul că ele nu propun nimic pentru repararea prejudiciilor aduse Cehoslovaciei şi Poloniei.

Când „toată floarea cea vestită a întregului apus" mergea să se aştearnă la ciobotele lui Hitler, nici aventurierul carpatin nu s-a lăsat mai prejos şi în acea zi de 28 septembrie 1938 trimite pe mareşalul Curţii regale - Şerban Flondor - la ministrul Germaniei de la Bucureşti comunicându-i acestuia că el, Carol, doreşte să stabilească cu Germania relaţii mai strânse ca în trecut. Ministrul s-a grăbit să-şi anunţe stăpânul că i s-a mai vorbit de mareşalul curţii de „felul cum este tratată Germania în presa românească şi a subliniat că atitudinea luată până în prezent de către presă este dezaprobată de guvern, deoarece nu-i reflectă părerile despre germania".

Pe 13 octombrie 1937 regele i-a cerut lui Ion Mihalache să colaboreze cu Vaida-Voievod într-un viitor guvern; iar după o lună reluată propunerea ca o condiţie „sine qua non" a primit în 24 de ore un răspuns negativ, după ce în Delegaţia permanentă majoritatea în frunte cu Ion Mihalache au refuzat sugestia regală, cu toate că pentru ea au pledat cu căldură Grigore Gafencu şi Armând Călinescu.

A. Puterea: Liderii Frontului Salvării Naţionale se strecoară la putere (în condiţii care trebuie elucidate) profitînd de oportunitatea creată de revolta declanşata între 16 şi 22 decembrie, după o încleştare dramatică -la care nu au contribuit. Nu ştim încă dacă ei au făcut capital revoluţionar prin diversiunea unor "terorişti" inexistenţi, sau daca, au avut loc hărţuieli reale între forţe de intervenţie ale fostului regim- pînă cînd s-a ajuns la un pact între ele (bazat pe garanţia  protejării, din partea "noii" puteri).